Regăsiri
Când rătăceşti într-o tristeţe
Şi ochii-ţi sunt de lacrimi grei
Să laşi iubirea să te-nveţe
Cum poţi fi tu lumina ei.
poezii de speranţă
Colind ceresc
Să ningă cu iertare peste lume,
Să-i dăm zăpezii dreptul la un nume,
Să vină doar un viscol de iubire,
Să-i dăm ninsorii drept la nemurire.
Să nu mai fie boală şi minciună
Şi iarna să ne-aducă împreună,
Să cânte-n cer lumina cu credinţă,
Să nu mai fie ger şi neputinţă.
Zăpezi de dor
Când toate rănile te dor
Şi nu găseşti o altă cale
Să strângi zăpezile de dor
În tainele privirii tale.
Cântec pentru părinţi
Eu cred într-o ninsoare de Lumină,
Şi-n doruri care plâng doar pe pământ,
Mai cred că în puterea lor divină
Părinţii şi doar ei sunt cântec sfânt.
Evadare – poezii
Printre vise
Amurgul înconjoară visele,
focul coboară să scrie
cu litere rubinii
poemul dragostei.
Regăsire – sonet
Cu Radu Gyr mi-am înfrăţit suspinul,
Am lăcrimat cu toamnă şi iertare
Şi-n valuri mi-a cântat albastra mare
Să-mi împlinesc cu dragoste destinul.
Când speranţa se destramă
Când speranţa se destramă
Şi te lasă pustiit
Tu priveşte către soare
Şi renaşte-n răsărit.
Lumina din poeme
A răsărit lumina în poeme,
Cuvântul se îmbracă în ninsoare
Şi capătă a bolţilor culoare,
Apoi renaşte-n zările supreme.