Colind ceresc

Să ningă cu iertare peste lume,
Să-i dăm zăpezii dreptul la un nume,
Să vină doar un viscol de iubire,
Să-i dăm ninsorii drept la nemurire.

Să nu mai fie boală şi minciună
Şi iarna să ne-aducă împreună,
Să cânte-n cer lumina cu credinţă,
Să nu mai fie ger şi neputinţă.

Să nu mai fie foame şi trădare,
Nici ură, lăcomie şi uitare,
Să cânte-n cer iertarea cu lumină,
Să nu mai fie frig, păcat şi vină.

Să nu mai fie rană şi durere
Şi să dispară setea de putere,
Să cânte-n cer iubirea cu speranţă,
Să nu mai fie foc şi ignoranţă.

Să scrie iarăşi pacea pe pământuri
Lăsând zăpezii sfinte legământuri,
Să cânte-n noi lumina cu ardoare,
Să-i dăm tăcerii dreptul la ninsoare.

Să nu mai fie lacrimă şi lipsuri,
Să credem iar în taine şi în visuri,
Să cânte-n ceruri dorurile toate,
Să-i dăm ninsorii drept la libertate.

Să ningă cu iertare peste lume,
Să-i dăm zăpezii dreptul la un nume,
Să vină doar un viscol de iubire,
Dă, Doamne, doar ninsori de mântuire!

Dacă v-a plăcut această poezie mai puteţi citi şi Pace.