Eu pot să fac din noapte strălucire
Eu pot să fac din noapte strălucire,
Tu poţi s-aduci lumina în cuvânt,
Eu pot să fac din toamnă nemurire,
Tu poţi s-aduci eternul pe pământ.
expresii de dor
Dorul, cel mai profund simţ
Ai simţit vreodată că eşti un dor care plânge de dorul neuitării şi că te înveleşti cu amintiri doar pentru că ţi-era frig în braţele unui dor? Ai simţit vreodată că timpul şi distanţa se măsoară cu inima şi că doar atunci dorul poate îngenunchia legile firii umane?
Cred că fiinţa umană are un simţ mai profund decât celelalte 5: dorul. Un cuvânt care trece dincolo de orice bariere şi atinge profunzimi nebănuite. O stare care la rândul ei deţine cele 5 simţuri, dar la un nivel înalt. Dorul citeşte în privirea cerului, ascultă glasul amintirii, mângâie timpul şi distanţa, gustă din speranţe sau regrete şi simte parfumul celor mai intense emoţii. Şi astfel devine cel mai puternic simţ.
Iarna, un anotimp al sufletului
E iarnă, dorul iar mă viscoleşte,
Fiorul depărtării m-a cuprins
Şi-ntr-o ninsoare cerul mă priveşte,
O, Doamne, câte frumuseți ai nins!
♥
Lacrima dorului – Catrene
Doar taine se ascund între priviri,
Buzele noastre s-au făcut zăpadă,
De dorul tău şi-al primei amintiri
O lacrimă din ceruri vrea să cadă.
♣
Catrene de singurătate
Absenţa ta mă lasă fără nume
Şi mă întreb de-i bine sau e rău,
Dar umbra mea e singură în lume,
Pe rana ei am scris numele tău.
Catrene de dor
Nu toate dorurile dor,
Nu toate poartă câte-o rană,
Există doruri care vor
Să se aşeze-ntr-o icoană.
♥
Sonet de dor
Mi-e dor de ochii tăi şi de ninsoare.
Mi-e dor de cerul unei nopţi de vară,
De zorii care cântă la vioară,
De răsăritul dezmierdat de mare.
Mi-e dor de-o ploaie de lumini pe seară,
De toamna care freamătă cu-ardoare,
De valuri care tremură sub soare,
Mi-e dor de clipe dragi, de-odinioară.