Amurg şi dor
Amurgul scrie-n cer poeme
Şi doar de ochii tăi mi-e dor,
Dar ştiu că va veni o vreme
Când voi fi iar lumina lor.
Pe unde trece
Pe unde trece bucuria
Rămâne locul luminos
Şi-n om e scrisă datoria
De a trăi pentru frumos.
Care este timpul pierdut
Timpul se măsoară prin folosinţă. Aceasta îl face scurt sau lung. Dar ce înseamnă să îl cheltuim cu folos? Excluzând leneşii, care sunt experţi în pierderea timpului, există multe alte situaţii triste în care nu realizăm că pierdem timp preţios.
Adevăr sau provocare
Adevărul este că de multe ori fugim de adevăr. Şi facem asta considerând că doare. Însă cea mai mare provocare este să privim şi să ascultăm adevărul. Are multe să ne spună. Îl vom afla în ochii celoralalţi, în faptele şi cuvintele lor. Dar, mai presus de toate, trebuie să îl căutăm în adâncurile noastre. Doar acolo se află cel mai important adevăr.
Plouă în suflet
Un nor s-a risipit în zare,
Amurgul scrie în scântei,
O lacrimă acum dispare
Lăsând un cer în ochii mei.
Ce şi cât ni se cuvine
Unii acţionează cum se cuvine, altora li se cuvine după cum acţionează. Dar cum ştim ce şi cât ni se cuvine? Cine merită şi cine nu?
Amânăm şi iar amânăm
Nu lăsa pe mâine ce poţi face azi, spune un cunoscut proverb. Şi cred că el expune un adevăr esenţial: amânarea poate înseamna pierdere. Pierderea unei şanse importante. De multe ori, din cauză că amânăm, ne putem trezi într-o realitate dură în care nu ni se mai dau nici şanse şi nici speranţe. Prezentul este cu noi şi trebuie să acţionăm când avem ocazia.
Cu sau fără limite
Se spune că în dragoste şi război totul e permis. Sunt teritorii care nu pot fi limitate. Sufletul tinde să cunoască absolutul şi nu-l putem limita. Însă, în alte situaţii, e nevoie de limite. Dacă ele există şi în matematică, trebuie să ştim când mai sunt necesare.