Fără motive
Şi nu avem nevoie de motive,
Distanţa dintre noi a consimţit
Că suntem două legi imperative
Şi dorul nostru e îndreptăţit.
versuri sentimente
Pentru tine, pentru noi
Şi voi chema ninsoarea pentru tine
Să scrie cerul tot ce nu ţi-am spus,
Şi voi pleca în iarna care vine
Să mă întorc în albul nesupus.
Un dor nemărginit
Un dor nemărginit e într-o stea
Cum cerul ar cuprinde-ntreaga mare
Şi doar un vers din lume ar putea
Să te descrie într-o neuitare.
Scrisoare întomnată
Iertaţi-mă că scriu despre tristeţe
Şi-n versul meu s-a întomnat adânc,
Dar eu consider toamna o nobleţe
În care toate cerurile plâng.
Numele tău
Când vreau să-mi regăsesc identitatea
Şi nu mai ştiu ce-i bine şi ce-i rău
Alung din trupul meu singurătatea
Şi mă predau rostind numele tău.
Amurg şi dor
Amurgul scrie-n cer poeme
Şi doar de ochii tăi mi-e dor,
Dar ştiu că va veni o vreme
Când voi fi iar lumina lor.
Artă şi cer
Avem nevoie şi de artă,
Avem nevoie şi de cer,
Căci doar lumina lor ne poartă
Să evadăm din efemer.
Contestare la efemeritate
De-atâta foc şi neputinţă
Trimit un vers până la cer,
Şi cum e, Doamne, cu putinţă
S-accept cuvântul efemer?
De ce ne risipim
Aceasta-i trista risipire
Şi sângeroasa condamnare:
Nu poate clipa să respire
În cursa fără staţionare.
Identitate
Mă-ntorc la tine, poezie,
Şi simt că m-am întors acasă,
Doar cerul poate să descrie
Ce lacrimă mi-a fost aleasă.