Numele tău

Când vreau să-mi regăsesc identitatea
Şi nu mai ştiu ce-i bine şi ce-i rău
Alung din trupul meu singurătatea
Şi mă predau rostind numele tău.

Prin el descopăr legile divine
Cu începuturi fără de sfârşit
Şi-atunci când nu-i lumină fără tine
Eu văd adânc ce taină te-a numit.

În el există numai vindecare
Şi însăşi veşnicia a voit
Să lase-n sinea mea o sărbătoare
Ca tu să fii etern sărbătorit.

E de ajuns să-l strig şi îmi răspunde
Întregul cer cu lacrimi în priviri,
Te voi chema oricând şi orişiunde
În numele mai marilor iubiri.

Din toate sărbătorile din lume
Doar tu eşti sărbătoarea din cuvânt
Şi-aş vrea să ştii că nu porţi doar un nume,
Ci el îţi poartă rostul pe pământ.

Dacă v-a plăcut această poezie mai puteţi citi Fără leac.