Poezia toamnei

Acum, când cade toamna în poeme
Şi frunza cere primul ajutor,
Constat că doar iubirile supreme
Pot defini o lacrimă de dor.

Acum, când toamna-şi caută o casă
Şi frunza într-un vers a sângerat,
Constat că nu-i tristeţe mai frumoasă
Precum un dor în lacrimă pictat.

Acum, când cade toamna în concerte
Şi frunza a ajuns un pianist,
Constat că vine muzica să ierte
Acest pământ înlăcrimat şi trist.

Acum, când cade toamna ca o rană
Şi frunza e poetul tuturor,
Constat că se aşează-ntr-o icoană
O dragoste eternă şi un dor.

Dacă v-a plăcut această poezie mai puteţi citi Arta de-a fi toamnă.