Dreptul la iubire

Cu legile nu mă mai cert,
Dar lupt cu o nelegiuire,
În baza cărei legi să iert
Că nu-mi dai dreptul la iubire?

Doar o sentinţă mai aştept
De la instanţele divine
Să îmi revendic acest drept
Şi-n el să mă zidesc pe mine.

Îmi plânge inima cu foc,
M-ai condamnat doar la durere,
Tu crezi că dragostea-i un joc
Sau lupta ta pentru putere?

În umbra unei făr`delegi
Stă dreptul meu la veşnicie,
De ce nu vrei să înţelegi
Că porţi în piept o datorie?

Mă-ntorc la primul jurământ
Şi mă revolt până la stele,
Îţi caut umbra pe pământ,
Dar te predai durerii mele.

Precum o ploaie în deşert
A coborât din cer sentinţa,
Şi-abia acum pot să te iert
Când mi-ai restituit fiinţa.

Dacă v-a plăcut această poezie mai puteţi citi Târziu înlăcrimat.