Bilanţ

În urma tragediei numite nepăsare
S-a-mbolnăvit pământul şi are o tumoare,
Dar mai bolnav e ochiul acela ce priveşte
Cum sângeră natura şi cum se tânguieşte.

În urma tragediei numite lăcomie
S-a-mbolnăvit pământul de-o grea epidemie,
Dar mai bolnavă-i mâna aceea care strânge
Când lângă ea, căzută, umanitatea plânge.

În urma tragediei numite neiubire
S-a-mbolnăvit pământul de ploi şi învrăjbire,
Dar mai bolnav e trupul acela ce refuză
Cea mai frumoasă taină să-i fie călăuză.

În urma tragediei numite incultură
S-a-mbolnăvit pământul sub cea mai rea tortură,
Dar mai bolnav e gândul acela ce reneagă
Cunoaşterea şi arta şi forţa lor întreagă.

S-a înserat devreme şi fumegă păcate,
S-a-mbolnăvit şi marea de-atâta nedreptate,
Dar mai bolnav e omul acela care crede
Că va comite crime şi nimeni nu îl vede.

În urma bolii grave numite tragedie
Săpăm umanităţii o groapă timpurie,
Iar candela cerească se-aprinde-ntru iertare
Şi-a implorat pământul o sfântă vindecare.

Dar mâna cea bolnavă şi tragica orbire
Au trupuri schilodite în crunta rătăcire,
Umanitatea piere secată de lumină
Şi-n toată disperarea pământul se închină.

În urma tragediei numite nepăsare
S-a-mbolnăvit pământul, sub ochii noştri moare,
Dar mai bolnav e ochiul acela ce priveşte
Cum sângeră tot cerul şi cum se prăbuşeşte.

Dacă v-a plăcut această poezie mai puteţi citi Umanitate.