Cântec ceresc
Deschide poarta cerului şi lasă
Zăpezile să cadă în mister
Şi nu e o iubire mai frumoasă
Ca lacrima plecată de la cer.
poezii de iertare
Cer şi Lumină
Cad în genunchi regretele şi vor
Să strângă cerul în privirea lor,
Dar Dumnezeu veghează şi alină
Şi-o lacrimă Luminii se închină.
Prea multă nedreptate pe pământ,
Prea multă iarnă, patimă şi vânt,
Regretele se-mbracă în tăcere
Şi doar din ceruri vine mângâiere.
Rugă de iertare – în memoria lui Ionuţ Munteanu
Tu să ne ierţi că n-am ştiut a face
Şi mai frumoasă calea-ţi pe pământ,
Ne vom ruga să ai eterna pace,
Ne vom ruga să ai tot ce-i mai sfânt.
Iertare divină – rugăciune
Ne iartă, Doamne, crunta nepăsare
Care-a sfidat iubiri şi cer şi mare,
Abia acum, în frig şi umilinţă,
Pământul cere dreptul la căinţă.
Şi nu costa nimic o bucurie,
Dar am trădat această datorie,
Iubirea pentru semeni şi natură
A devenit o jalnică tortură.
Orgoliu frânt
Nu mai este loc de vreun capriciu,
Locuiesc între păreri de rău
Şi-nţeleg că singurul meu viciu
Este să respir numele tău.
Cea mai grea pedeapsă
Pedeapsa ta mereu o port cu mine
Şi te revăd la fiecare pas
Când tot cerşesc puterilor divine
Iertarea ce mă lasă fără glas.
Definiţii poetice
Definiţia ploii
Omul ascunde o ploaie de mistere.
Cerul mărturiseşte o ploaie de frumuseţi.
Omul plânge cu clipe ostenite.
Cerul plânge cu eternitate.
Între oameni plouă cu tăceri.
Între cer şi om plouă cu rugăciune.
♠
1 2