Iertare

O geană a urcat spre bolți senine,
Iertarea este singurul suport.
Obrazul, hai, întoarce-l către mine
Să înțelegi durerile ce-ți  port.

O lacrimă lucește în regrete,
Greșeala o cuprind în asfințit;
Suspinele au înghețat secrete
Și plâng azi clipa care te-a rănit.

Tu să mă ierți că n-am știut  a spune
Dorința care se zbătea în gând,
Privește-atunci când soarele apune
Și vei vedea o lacrimă plecând.

Tu să mă ierți că n-am știut  a face
Mai blând cuvântul ce te căuta;
Privește luna când  răsare-n pace
Și voi simți, atunci, iertarea ta.

Tu să mă ierți că n-am știut  a strânge
Luminile ascunse-n ochii tăi,
Privește cerul nopții care plânge
Și voi simți iertarea în văpăi.

Obrazul, hai, întoarce-l către mine
Să înțelegi durerile ce-ți  port,
O geană a urcat spre bolți senine,
Iertarea este singurul suport!

Poezia face parte din volumul  Anotimpurile sufletului