Sonetul pământului

Să vindecăm pământul de durere!
Mai vreau ca doar o lacrimă cerească
În dragoste curată să-nvelească
Această lume frântă de tăcere.

Numai iubirea poate să sfinţească
Şi să îmbrace clipe efemere,
Când omul nu putea-va să mai spere
Doar să deschidă poarta-i îngerească.

Privesc în ochii lumii fără teamă
Şi văd cum deseori se risipesc.
Dacă iubirea, prin frumos, îi cheamă,

Ei se ascund în patimi şi lovesc.
Când eşti rănit mereu să iei în seamă
Că leacul e al celor ce iubesc.

Dacă v-a plăcut recitarea acestui sonet, mai puteţi citi şi asculta Recitare Poemul durerilor.