Iertare divină – rugăciune

Ne iartă, Doamne, crunta nepăsare
Care-a sfidat iubiri şi cer şi mare,
Abia acum, în frig şi umilinţă,
Pământul cere dreptul la căinţă.

Şi nu costa nimic o bucurie,
Dar am trădat această datorie,
Iubirea pentru semeni şi natură
A devenit o jalnică tortură.

Ne iartă, Doamne, lupta de putere
Care-a sfidat şi lacrimi şi durere,
Abia acum, în iarna nemiloasă,
Pământul cere dreptul la o casă.

Şi nu costa nimic o vorbă bună,
Dar omul pentru toate se răzbună,
Iubirea pentru cer şi pentru mare
A devenit o jalnică uitare.

Ne iartă, Doamne, trista învrăjbire
Care-a sfidat lumina din iubire,
Abia acum, când rănile îngheaţă,
Pământul cere dreptul la o viaţă.

Şi nu costa nimic să dăm lumină,
Dar omul doar averilor se-nchină,
Iubirea pentru tot ce ne-nconjoară
Se chinuie şi trage ca să moară.

Ne iartă, Doamne, patimile grele
Care-au sfidat luminile din stele,
Abia acum, în viscolul ce doare,
Pământul cere dreptul la iertare.

Şi-ngenunchiază toate într-o vină,
Din cer coboară-o lacrimă divină
Şi-a sărutat pământul cu ardoare:
– Renaşteţi prin iubire, cer şi mare!

Dacă v-a plăcut această poezie mai puteţi citi şi Umanitate.