Răpirea – divertisment

Într-o zi la ora şase
Sică-n cârciumă-a intrat:
-Umple un pahar, Tănase,
Gâtul rău mi s-a uscat!

Tănase mirat întreabă:
– Ce-i cu tine? Ai aflat?
– Ce să aflu? Zi degrabă!
Ceva rău s-a întâmplat?

A venit Marin Teleagă
Şi-a strigat uimit la noi
Că pe soaţa ta cea dragă
A răpit-o Stan Baboi!

Cere-un milion jumate,
Mâine vrea această sumă!
– Deie-i Domnul sănătate,
Sper că nu este o glumă!

Îi dau casa, tot ce-mi cere,
Nu ştiu cum să-i mulţumesc.
Doamne, câtă mângâiere,
Mi-a fost dat să mai primesc!

Nici nu îmi găsesc cuvinte.
Tu transmite-i lui Baboi
Că-i dau tot, cu-o rugăminte:
Să n-o deie înapoi!

PARTEA II

-Umple un pahar, Tănase!
Trebuie să ne cinstim.
-Sică, ai băut vreo şase!
Până când sărbătorim?

Aşa fu o noapte-ntreagă
Şi în cârciumă-a dormit,
Dar în zori Marin Teleagă
Iar c-o veste a venit.

-M-a trimis Baboi la tine
Să îţi zic: De nu plăteşti
Sandei n-o să-i fie bine
Şi în veci n-o mai găseşti!

-Doamne, câtă mângâiere,
Mare suflet e Baboi!
Pe degeaba să-mi ofere
Fericirea de apoi?

Luminată ţi-e vestirea,
Orice preţ îmi pare mic,
Doamne, scumpă-i fericirea,
Dar nu m-a costat nimic!