În Almanahul Integrame cu umor nr.72 mă găsiţi la pagina 68 la rubrica Râzi cu foc.
Textele umoristice sunt după cum urmează:
Sică: Soacră-ta e harnică de mănâncă foc?
Lică: Aş vrea eu să mănânce foc!
♦
Lică: De ce ai chemat pompierii ieri?
Sică: Îmi ardea de glume.
În Revista Integrame cu umor nr. 201 mă găsiţi la pagina 39 cu rubrica Glume vinovate.
Iată glumele de care sunt vinovată de data aceasta:
Doi beţivi stau de vorbă:
-Cineva vrea să ne toarne.
-În pahar?
♦
Leana şi Stana:
-De ce a trecut Părintele pe la tine ieri?
-Mai nou spovedeşte şi la domiciliu.
Întotdeauna e nevoie de umor şi veselie. De aceea, nu uit niciodată să zâmbesc şi încerc să îi înveselesc şi pe cei din jurul meu. Sunt bucuroasă de colaborarea permanentă cu reviste umoristice de succes.
În Almanahul Integrame cu umor nr.71 sunt prezentă la pagina 41 cu rubrica DIALOGURI VESELE.
De data aceasta glumele pentru care mă fac vinovată sunt următoarele:
Sică şi Lică stau de vorbă:
-Soacră-mea se tot plânge că e obosită.
-Şi ce i-ai propus?
-Să se odihnească în scaunul electric.
Cum poate scrie omul veşnicia
Când timpul prin iubire se măsoară
Şi-n ochii neputinţei se strecoară
Secunda care-şi plânge agonia?
Un farmec blând tăcerea împresoară,
În suflete se scaldă elegia
Şi-n haina serii curge fantezia,
Doar liniştea din stele mai coboară.
Ce ne-am face noi fără umor? Asta e treabă serioasă.
Nelipsită de la evenimentele vesele, am mers şi în acest an la Brăila, frumosul oraş care găzduieşte Festivalul Naţional de Epigramă. Acest eveniment este organizat îndeaproape de umoristul Mihai Frunză, care ne strânge în fiecare an pe toţi cei veseli să citim epigrame, să râdem, iar mai apoi, culmea, ne şi premiază.
Anul acesta nu a mai fost de glumă. Maestrul Mihai Frunză şi-a luat rolul în serios şi m-a avertizat că trebuie să scriu urgent un set de epigrame şi că simte în mine un umorist în devenire. Am primit premiul cu veselie, doar pentru participarea serioasă, dar trebuie să scriu neapărat epigramele promise întrucât la anul nu mă mai iartă.
Mai ştii tu cine sunt şi cine eşti?
Un cer de dor în tainele lumeşti,
Regretele au amorţit în ploi,
Nici vara nu mai vine pentru noi.
Mi-e dor de ochii tăi şi de ninsoare.
Mi-e dor de cerul unei nopţi de vară,
De zorii care cântă la vioară,
De răsăritul dezmierdat de mare.
Mi-e dor de-o ploaie de lumini pe seară,
De toamna care freamătă cu-ardoare,
De valuri care tremură sub soare,
Mi-e dor de clipe dragi, de-odinioară.
Mă plimb pe străzi la braţ cu amintirea
Şi caut un motiv de-a exista,
În fiecare nor îţi văd privirea
Şi plouă cu tăceri pe rana mea.
Începe amintirea să vorbească,
Mă mustră gândul c-ai ales să pleci,
Iar inimii începe să-i lipsească
Mândria ta ce m-a robit pe veci.
În cadrul emisiunii Ştirea cea bună, realizată de Cornel Pavel Dărvăşan la A7 TV, am fost invitată pentru a vorbi despre frumuseţea literaturii şi credinţă, iar întreaga discuţie s-a concentrat pe puterea şi lumina cuvântului. Am făcut o scurtă prezentare a drumului meu în domeniu. De asemenea, am recitat din creaţiile mele, atât eu cât şi realizatorul Cornel Pavel Dărvăşan, comentând asupra lor şi asupra puterii binefăcătoare care se ascunde în cuvânt şi în poezie.
Am dezbătut diferite idei despre literatură, accentuând puterea divină care aduce lumină creaţiei. Sper să mă urmăriţi cu drag şi să vă placă. Promit să mai merg şi pe viitor în alte emisiuni culturale în care să vorbesc despre frumuseţea literaturii, despre cât de importantă e arta şi poezia şi câtă lumină se poate revărsa din paginile unei cărţi.
Puteţi urmări emisiunea aici:
More →
