Poemul luminii
A coborât din cer lumina
Şi-acum îşi cere adăpost,
În suflete se-ascunde vina,
Doar clipa tace fără rost.
Umbla lumina să se-mbrace
În haina sfântă din cuvânt,
Dar sufletele sunt sărace
Şi nu mai ştiu ce-nseamnă sfânt.
Înălţare prin Cuvânt
Doamne, Cartea Ta mi se deschise,
Ceru-ntreg în palme s-a răsfrânt,
Mâinile sunt veşnicii nescrise,
Mă-nchin lumii Tale prin Cuvânt.
Cântecul vieţii
Viaţa noastră cântă la chitară
Cu durerea verbului a fi,
Viaţa e o pasăre ce zboară
Să-şi dea viaţa pentru a trăi.
Umor din culpă
Să nu uităm să râdem şi să fim veseli pentru că simţul umorului este cel mai frumos simţ. Aş spune şi cel mai bun pentru că el înseamnă sănătate.
În Almanahul Integrame cu Umor nr.72 mă găsiţi la rubrica Umor din culpă. Sunt vinovată de glumele din această rubrică, iar acestea sunt:
LA UN PAHAR:
Sică: Pe soacră-mea o fluierau mulţi când era tânără.
Lică: Şi acum?
Sică: Acum mă rog măcar trenul să o fluiere.
Râzi cu foc
În Almanahul Integrame cu umor nr.72 mă găsiţi la pagina 68 la rubrica Râzi cu foc.
Textele umoristice sunt după cum urmează:
Sică: Soacră-ta e harnică de mănâncă foc?
Lică: Aş vrea eu să mănânce foc!
♦
Lică: De ce ai chemat pompierii ieri?
Sică: Îmi ardea de glume.
Glume vinovate
În Revista Integrame cu umor nr. 201 mă găsiţi la pagina 39 cu rubrica Glume vinovate.
Iată glumele de care sunt vinovată de data aceasta:
Doi beţivi stau de vorbă:
-Cineva vrea să ne toarne.
-În pahar?
♦
Leana şi Stana:
-De ce a trecut Părintele pe la tine ieri?
-Mai nou spovedeşte şi la domiciliu.
Dialoguri vesele în Almanahul Integrame cu umor
Întotdeauna e nevoie de umor şi veselie. De aceea, nu uit niciodată să zâmbesc şi încerc să îi înveselesc şi pe cei din jurul meu. Sunt bucuroasă de colaborarea permanentă cu reviste umoristice de succes.
În Almanahul Integrame cu umor nr.71 sunt prezentă la pagina 41 cu rubrica DIALOGURI VESELE.
De data aceasta glumele pentru care mă fac vinovată sunt următoarele:
Sică şi Lică stau de vorbă:
-Soacră-mea se tot plânge că e obosită.
-Şi ce i-ai propus?
-Să se odihnească în scaunul electric.
Sonetul timpului
Cum poate scrie omul veşnicia
Când timpul prin iubire se măsoară
Şi-n ochii neputinţei se strecoară
Secunda care-şi plânge agonia?
Un farmec blând tăcerea împresoară,
În suflete se scaldă elegia
Şi-n haina serii curge fantezia,
Doar liniştea din stele mai coboară.
Festivalul Naţional de Epigramă, 2017
Ce ne-am face noi fără umor? Asta e treabă serioasă.
Nelipsită de la evenimentele vesele, am mers şi în acest an la Brăila, frumosul oraş care găzduieşte Festivalul Naţional de Epigramă. Acest eveniment este organizat îndeaproape de umoristul Mihai Frunză, care ne strânge în fiecare an pe toţi cei veseli să citim epigrame, să râdem, iar mai apoi, culmea, ne şi premiază.
Anul acesta nu a mai fost de glumă. Maestrul Mihai Frunză şi-a luat rolul în serios şi m-a avertizat că trebuie să scriu urgent un set de epigrame şi că simte în mine un umorist în devenire. Am primit premiul cu veselie, doar pentru participarea serioasă, dar trebuie să scriu neapărat epigramele promise întrucât la anul nu mă mai iartă.