Sonetul timpului

Cum poate scrie omul veşnicia
Când timpul prin iubire se măsoară
Şi-n ochii neputinţei se strecoară
Secunda care-şi plânge agonia?

Un farmec blând tăcerea împresoară,
În suflete se scaldă elegia
Şi-n haina serii curge fantezia,
Doar liniştea din stele mai coboară.

Să-ţi fie clipa candelă cerească,
Iar visul să-l îmbraci în amintiri,
Să porţi pe braţe taina îngerească

Şi s-o ascunzi mereu în nemuriri.
Căci inima putea-va să cunoască
Doar timpul care arde în iubiri.

Dacă v-a plăcut acest sonet şi recitarea lui, mai puteţi citi şi asculta

Recitarea Cântecul vieţii.