Renaştere
E viaţa neajunsul cel mai mare,
Uităm ades ce-nseamnă a trăi
Şi ne sfârşim în trista zbuciumare
Sperând că vom renaşte într-o zi.
versuri profunde
Totul sau nimic
O biata inimă mai bate,
De restul lumii mă dezic,
Sunt multe pierderi vinovate,
Dar fără tine n-am nimic.
De ce ne risipim
Aceasta-i trista risipire
Şi sângeroasa condamnare:
Nu poate clipa să respire
În cursa fără staţionare.
Predestinat
Un dor adânc în piept mă doare,
Nicio salvare nu găsesc
Şi am să cad de pe picioare
Cu focul meu neomenesc.
Identitate
Mă-ntorc la tine, poezie,
Şi simt că m-am întors acasă,
Doar cerul poate să descrie
Ce lacrimă mi-a fost aleasă.
Răstignirea dragostei
Am prigonit şi dragostea cerească,
Pe noi doar barbaria ne conduce,
Se-nchină ploi şi nu pot să privească
Lumina pironită pe o cruce.
Purtăm în vene crunta maladie
De-a biciui lumina şi iubirea,
Se-nchină nori şi nu pot să descrie
Cum sângeră pe cruce nemurirea.
Patimi şi lacrimi
Noi suntem orbii care au ajuns
Cu voia lor în temniţa cea sumbră
Când un pumnal de patimi ne-a străpuns,
Noi suntem însăşi noaptea care umblă.
Taina luminii
Eu din Lumină îmi fac casă
Şi-n mine Plânge Dumnezeu,
Nu ştiu o taină mai frumoasă,
În versul ei renasc şi eu.
