Singuri
Despărţire tristă, despărţire grea,
Dă-i singurătăţii toată noaptea mea,
Nimeni să nu ştie, nimeni să nu vrea,
O singurătate şi ce-nseamnă ea.
poezii de suferinţă
Ai nimănui
Eu te-am păzit ca pe-o icoană
Şi-n ochii tăi am cunoscut
Păcatul de-a purta o rană
Şi rostul de-a mă fi născut.
Acum, când nu sunt lângă tine,
Rămâi un foc al nimănui
Şi n-are cine să aline
Tristeţea ochilor căprui.
Nelegiuiri
Pe legea mea că nu mai e dreptate
Şi-acest pământ cerşeşte demnitate,
Când se desparte umbra de fiinţă
Aşteaptă de la ceruri o sentinţă.
Scrisoare de revoltă
Dar cum să mai existe vreo minune
Când omul a fugit de rugăciune?
Şi cum să mai existe vindecare
Când el s-a lepădat de cer şi soare?
Numai dor – în memoria lui Ionuţ Munteanu
E numai dor în tainica ninsoare,
Cad în genunchi dureri nepământeşti,
Noi am trimis Luminii o scrisoare:
În cer şi-n inimi veşnic străluceşti.
Puterea credinţei
O singură putere e mai mare
Şi mângâie durerea pe pământ:
Doar tu şi cerul într-o-mbrăţişare,
Acesta este sacrul legământ.
Cer şi Lumină
Cad în genunchi regretele şi vor
Să strângă cerul în privirea lor,
Dar Dumnezeu veghează şi alină
Şi-o lacrimă Luminii se închină.
Prea multă nedreptate pe pământ,
Prea multă iarnă, patimă şi vânt,
Regretele se-mbracă în tăcere
Şi doar din ceruri vine mângâiere.
Tăcerea durerilor – în memoria lui Ionuţ Munteanu
Plecarea ta ne schimbă pe vecie,
Plecarea ta ne lasă fără glas,
Se strâng dureri şi-n ceruri vor să scrie
Că n-ai plecat, şi-n inimi ai rămas.
Rugă de iertare – în memoria lui Ionuţ Munteanu
Tu să ne ierţi că n-am ştiut a face
Şi mai frumoasă calea-ţi pe pământ,
Ne vom ruga să ai eterna pace,
Ne vom ruga să ai tot ce-i mai sfânt.