Tăcerea durerilor – în memoria lui Ionuţ Munteanu

Plecarea ta ne schimbă pe vecie,
Plecarea ta ne lasă fără glas,
Se strâng dureri şi-n ceruri vor să scrie
Că n-ai plecat, şi-n inimi ai rămas.

Din noi nu ai să pleci căci nu se poate,
În noi e casa ta şi vei trăi,
Se strâng dureri şi-ngenunchiază toate
Şi ochii tăi se-aprind în veşnicii.

Tăcerile se-mbracă în iubire,
Tăcerile se-mbracă în minuni,
Se strâng dureri să scrie nemurire,
Tu n-ai plecat, rămâi în rugăciuni.

Din noi nu ai să pleci căci e o lege,
În noi e casa ta şi o sfinţim,
Se strâng dureri şi cerul le-nţelege
Şi niciodată nu ne despărţim.

Plecarea ta ne schimbă pe vecie,
Plecarea ta e rană şi e dor,
Iar tu, Ionuţ, o sfântă poezie
Ce n-a plecat. Tu eşti nemuritor.