România
Aici eroii murmură în piatră,
De mii de ani stau țării-n temelie.
Prin ei avem cea mai adâncă vatră,
Prin ei ne știm legați de veșnicie.
Recitări
Sonetul pământului
Să vindecăm pământul de durere!
Mai vreau ca doar o lacrimă cerească
În dragoste curată să-nvelească
Această lume frântă de tăcere.
Am rugat ninsoarea
E-un anotimp cum n-a fost niciodată
Şi am rugat ninsoarea să te cheme,
Doar iarna ne îmbracă în poeme,
Privirea ta e-o rugă preacurată.
Ce-i pasă timpului de noi
Ce-i pasă timpului de noi,
Ce leac mai are nepăsarea?
Ne-ascundem rănile în ploi
Cerşind luminii vindecarea.
Ce-i pasă clipei de-amintiri,
Ce leac mai are, azi, uitarea?
Ne-ascundem rănile-n priviri
Şi ne-nvelim cu resemnarea.
O amintire-n negură răzbate
O amintire-n negură răzbate,
Iar noaptea între taine mai sclipeşte.
E ora când iubim dumnezeieşte,
Sub geana ta o lacrimă se zbate.
Iubirea e un vals care pluteşte,
În depărtări albastre tot străbate
Şi-n drumul ei a scris eternitate,
Inimii noastre cerul îi vorbeşte.
Cântecul vieţii
Viaţa noastră cântă la chitară
Cu durerea verbului a fi,
Viaţa e o pasăre ce zboară
Să-şi dea viaţa pentru a trăi.
Sonetul timpului
Cum poate scrie omul veşnicia
Când timpul prin iubire se măsoară
Şi-n ochii neputinţei se strecoară
Secunda care-şi plânge agonia?
Un farmec blând tăcerea împresoară,
În suflete se scaldă elegia
Şi-n haina serii curge fantezia,
Doar liniştea din stele mai coboară.
1 2