Sonet melancolic
A fost de-ajuns iubirii să-i dau arme
Să lupte-n timp și spațiu. Fără margini
Povestea ta rescrisă-n sfinte pagini
Sub streașina tăcerii veșnic doarme.
Arhiva lunară: martie 2018
Între două focuri – poezie umoristică
Motto: Foaie verde de cicoare
Soacra ştie când te doare
Şi ar vrea să îţi susţină
Capul… într-o ghilotină.
Într-o caldă zi de vară
Gicu se-ntorcea cântând,
La ureche c-o ţigară
Şi pe trei cărări umblând.
Fost-a iar la cârciumioară,
La ziua unui amic,
Soacra sta la gard afară
În mână c-un polonic.
Şi când îl văzu că vine
Şi că-i tare bucuros,
A simţit c-o să leşine
Şi că va ceda nervos:
-Unde-ai fost, bată-te-ar vina?!
De aseară eşti plecat!
Ştii că ţi-a luat foc maşina
Cât ai stat la adăpat?
Auzind aşa drăcie,
Gicu se opri în loc
Şi-a răspuns plin de mânie:
-Ce maşină şi ce foc?!
Prietenia, cât mai costă şi cum se vinde
Prietenul la nevoie se cunoaşte sau prietenul te mai cunoaşte doar când are nevoie de tine? Deşi nu se poate cumpăra, totuşi, prietenia se vinde. Sunt mulţi dispuşi să-i pună un preţ. Cu sau fără negocieri, e un produs expus la vânzare şi unii devin comercianţi prin prisma lui. Comercianţi fără suflet: ţin doar la preţ. Trist este că nu îi cunosc preţul cu adevărat.
Prietenia este un simbol. Ea reprezintă un dar nepreţuit. Poţi să râzi alături de mulţi oameni, însă poţi plânge doar pe umărul câtorva. Iar aceştia sunt prietenii adevăraţi. Atât costă ea: un umăr la nevoie, o mână care ţi se întinde necondiţionat, un zâmbet care te binedispune, un sfat bun când eşti la răscruce de drumuri.
Întunericul din oameni
Invidia este acea strălucire a privirii care ascunde întunecime.
♠
Înfumurarea se-neacă în propriu-i fum.
♠
Cea mai mare lăcomie este cea a ochilor.
♠
Sentimente şi gânduri – cugetări şi aforisme
Poţi rătăci drumuri, însă e mai important să nu te rătăceşti de propria persoană.
♣
O viață de succes nu înseamnă o carieră strălucitoare, ci o inimă care strălucește.
♣
Trăiește ca și când răsăritul de soare pe care-l privești ar anunța apusul vieții tale.
♣
Amurg târziu
Te urmăresc să-mi vindec neputința,
De umbra mea nicicând să nu te temi,
Va lăcrima lumina când mă chemi
Şi-ntr-un amurg târziu va sta sentinţa.
Vremuri de tot râsul
În noul număr Revista Integrame cu umor 204 sunt prezentă cu o serie de aforisme vesele în rubrica Vremuri de tot râsul. Iată glumele de care sunt vinovată în această rubrică-Buletin meteo vesel:
La primele ore ale dimineţii nevasta unui vecin tuna şi fulgera.
♦
Atenţionare meteo: Vine soacra cu iuţeala fulgerului.
♦
Când nevasta îi cerea explicaţii, el se făcea că plouă.
♦
Efemeritatea şi eternitatea unui vis
Suntem boabele timpului, iar viața ne cerne vremelnic.
♣
Un copil poate zidi veşnicia în lacrima unui înger doar printr-un surâs.
♣
Timpul este o floare căreia îi cad petalele la picioarele noastre.
♣
Poezia din noi
Poezia, precum iubirea, trebuie sărbătorită mereu. Ea renaşte în fiecare zi. În noi, prin noi şi pentru noi. Ne vindecă neajunsurile, ne mângâie rănile şi ne înalţă spre infinit. Ne poartă pe tărâmuri unde timpul nu cunoaşte limite, ne lasă să atingem cerul şi să descoperim muzica sferelor înalte, să pătrundem în culorile absolutului şi să ne redescoperim prin ele, să evadăm din vremelnicie şi să dansăm cu eternitatea. Iar dragostea este cea mai frumoasă poezie din noi.