Deschideţi casa şi primiţi Iubirea,
Vrea Jertfa să vă spună un Cuvânt,
E timpul să învie omenirea
Şi cerul să mai umble pe pământ.
Iisus înseamnă Dragoste divină,
E mult prea sus, iar noi suntem prea jos,
Ce Jertfă, ce Trăire, ce Lumină
Vorbeşte pentru orice păcătos!
Ce rost îşi au motivele pascale?
Şi, poate, anul ăsta vom vedea
Că nu e vorba despre stomacale,
Contează doar a fi şi a avea.
Ne îndreptăm rapid către niciunde
Şi vom ajunge mâine nicăieri,
Valorile încep să se confunde
Cu triste şi banale-mprăştieri.
Hai să vorbim de termenul corect,
El doar în matematică trăieşte,
Să fie şi în om ar fi perfect,
Dar omul din greşeală se hrăneşte.
Chiar lacrima de lacrimi e sătulă
Şi intră cu tot omul în impas
Cu toată ştiinţa care nu-i destulă,
Nădejdea este tot ce ne-a rămas.
La uşă bate iar dezamăgirea
Când nu m-am pregătit de musafiri,
Dar nu mă iartă, şi-a impus sosirea,
Măcar un ceas să stăm la povestiri.
Un ceai amar şi-mi spune pe-ndelete
Motivul pentru care a venit,
Că mi-a adus o geantă de regrete
Atât de grea încât s-a istovit.
