Corectitudine

Hai să vorbim de termenul corect,
El doar în matematică trăieşte,
Să fie şi în om ar fi perfect,
Dar omul din greşeală se hrăneşte.

Ne judecăm prea mult şi prea puţin
Mai înţelegem care-i socoteala,
Ne corectăm, dar cifrele convin
Că nu ne corectează nici greşeala.

În fiecare ins este un hău
Şi gura ne-o mai ia pe dinainte,
În loc să ne vorbim numai de rău
N-ar fi corect la rău să luăm aminte?

Noi observăm şi-n ceruri un defect,
Deşi justeţea însăşi ne explică
Să dea cu piatra numai cel corect,
Dar să vedeţi câţi piatra o ridică!

Strigăm în gura mare că nu-i drept,
Noi vrem doar drepturi, n-avem obligaţii
Şi vom miza mereu pe-acest concept,
Dar e corect să dăm manifestaţii?

În lumea asta ce mai este just
Când nu mai ştim ce-nseamnă echitate?
O piatră ne priveşte cu dezgust
Şi se aruncă iar pentru dreptate.

Iubirea şi-a pierdut din profunzimi
Şi nici nu mai primeşte importanţă,
Noi vrem acolo, sus, la înălţimi,
Dar e corect să cerem şi chitanţă?

Mai vine uneori un ajutor,
Dar se loveşte chiar de calomnie,
N-ar fi corect ca orice muritor
Să dea dovadă şi de omenie?

O analiză scurtă, la obiect,
Şi adevărul iese la iveală,
Să dea cu piatra numai cel corect,
O, Doamne, suntem toţi fără greşeală!

Dacă v-a plăcut această poezie mai puteţi citi Manifest.