Primăveri şi rugăciuni
Să fim două primăveri
Îmbrăcate în lumină,
Să fim două rugăciuni
Într-o lacrimă divină.
versuri de iubire
Cum să trăieşti
Să nu trăieşti cu temeri, să nu devii ostil,
Să strângi la piept speranţa, să râzi ca un copil.
Să nu renunţi la luptă de vrei să biruieşti,
Să strângi la piept iubirea căci doar atunci trăieşti.
În ochii tăi
În ochii tăi e vis şi e speranţă
Şi toamna unui dor nevinovat,
În ochii tăi e cer şi siguranță
Şi iarna unui zbor nevindecat.
Incurabilă
Să vină legi şi hotărâri cu ele,
Niciuna nu mă poate apăra,
Adâncă rană a fiinţei mele,
Eu mor acum spre a mă vindeca.
Cum să definesc iubirea
Iubirea construiește universul,
Pe umeri poartă taina nemuririi,
În ochii ei renaşte numai versul
Şi arde sacrul foc al fericirii.
Fără Iubire
Atâtea drepturi sunt pe lume,
Dar unul l-am oprit în piept
Şi-aş fi o umbră fără nume
De n-aş avea întâiul drept.
Ninsoarea din ochii tăi
În ochii tăi a început ninsoarea
Şi-n ochii mei apune-o rugăminte,
Când iarna ia în braţe jurăminte
Eu voi fi cerul tău şi vindecarea.
Trandafirul
Mai am un dor şi o-ntrebare
Când văd un trandafir că plânge:
Există-n lume altă floare
Prin care cerul se răsfrânge?
Cer şi poezie
Există doar un fel de bogăţie:
Ea stă în cer, în inimi şi-n cuvânt,
Iar dragostea e sfânta poezie
Care-a venit din ceruri pe pământ.
Iarnă, dor şi iertare
Eu am crezut că iarna-i doar poveste,
Dar am aflat că şi iertare este,
Deşi iubeam doar toamna cea de taină
Eu am aflat că iarna e o haină.
Că ea îmbracă rănile şi timpul
Şi numai ea rămâne anotimpul
Cu care ne-nvelim în amintire,
Eu am aflat că iarna-i nemurire.