Fără Iubire

Atâtea drepturi sunt pe lume,
Dar unul l-am oprit în piept
Şi-aş fi o umbră fără nume
De n-aş avea întâiul drept.

Atâtea toamne fără vină
Mi-au fost şi casă şi poem,
Dar nu-s nimic fără Lumină,
Acesta-i dreptul cel suprem.

Atâtea clipe mă învaţă
Să port al soarelui mister
Şi-aş fi o umbră fără viaţă
De n-aş avea un drept la cer.

Atâtea versuri de durere
Mi-au fost şi iarnă şi veşmânt,
Doar în Iubire am putere,
Acesta-i dreptul cel mai sfânt.

Atâtea doruri sunt pe lume,
Dar numai unul mi-este drept
Şi-aş fi o umbră fără nume
De n-aş purta Iubirea-n piept.

Dacă v-a plăcut această poezie mai puteţi citi Fără leac.