Să fiţi iubire
Voi, oameni buni, să fiţi mereu iubire,
Singurătatea piere când iubeşti,
Să căutaţi un zâmbet, o trăire
Căci nu contează cât, ci cum trăieşti.
strofe iubire
Din când în când
Din când în când se-aude o vioară
Şi-n vocea ei se duce-o primăvară,
Din când în când mai vine câte-o veste,
Dar se încheie iarăşi o poveste.
Întoarcerea
Eu vreau să fug din iarnă şi din mine,
Nu mai privesc o clipă înapoi,
Precum un tren în agonii pe şine
Să mă întorc la viaţă şi la noi.
Lumea la doi
Noi doi şi-n rest e doar o lume,
Noi doi şi lumea ne-aparţine,
Ca-ntr-un poem să se rezume
Un univers numai la tine.
Crez în alb şi negru
Cred într-o iubire fără moarte,
Cred în rostul vieţii pe pământ
Şi mai cred că trupul o să poarte
Alb şi negru ca pe un veşmânt.
Adeverinţă de iarnă
Într-adevăr, nimic nu mai e bine
Din noaptea-n care ziua a fugit,
Doar iarna între noi mai intervine
Şi-n ochii tăi ea s-a adeverit.
Singurul păcat
Eu cred că fără tine nu se poate,
Mai cred că fără tine n-am să pot
Şi vreau să ştii, acum, întâi de toate
Că tu vei fi oricând şi peste tot.
Scrisoare de dor
Probabil te-am pierdut şi e târziu,
Probabil m-ai pierdut şi nu e cale,
Dar vreau într-o ninsoare să-ţi mai scriu
Şi-apoi să cad de dorul vocii tale.