Vino

Vino, să tăcem într-o privire,
Vino, să vorbim despre tăceri,
Ca o ploaie, ca o regăsire
Şi ca izbăvire-ntre dureri.

Vino, să lăsăm o neuitare,
Vino, să uităm clipa de ieri,
Ca o artă, ca o vindecare
Şi ca măreţie-ntre puteri.

Vino, să mai fie primăvară,
Vino, să mai fie absolut,
Ca un cântec tainic de vioară
Şi ca nesfârşitul început.

Vino, ca o vară de poveste,
Vino, ca amurgul unui vis,
Ca un dor ce poate să ateste
Tot ce nu s-a spus şi nu s-a scris.

Vino, să-mi aduci o mărturie,
Vino, să mă-mbraci doar în mister,
Ca o toamnă, ca o poezie
Şi ca veşnicia unui cer.

Vino, să cădem într-o ninsoare,
Vino, să m-asculţi şi să mă crezi,
Ca un foc şi ca o provocare
Şi ca puritatea din zăpezi.

Vino, să tăcem într-o privire,
Vino, să vorbim despre trăiri,
Ca o artă, ca o izbăvire,
Ca suprema taină-ntre iubiri.

Dacă v-a plăcut această poezie mai puteţi citi Din lacrimă de înger.