Rătăciri

Adesea rătăcim fără speranţă
Şi multe întrebări nu au răspuns,
Dar unde-i pe pământ vreo siguranţă?
În toate câte sunt e-un neajuns.

Adesea rătăcim fără putere
Şi nu mai ştim de-i noapte sau e zi,
Dar nu există om fără durere,
N-ar exista nici verbul a trăi.

Adesea rătăcim fără iubire
Şi nu mai este soare nicăieri,
Dar ea rămâne unica trăire
Şi cea mai rară între primăveri.

Adesea rătăcim fără voinţă
Şi multe drumuri parcă s-au închis,
Dar dacă nu-i lumină în fiinţă
Nu e nici împlinirea unui vis.

Adesea rătăcim fără speranţă
Şi multe întrebări nu au răspuns,
Dar nu există altă siguranţă:
Să lupţi şi să iubeşti e de ajuns.

Dacă v-a plăcut această poezie mai puteţi citi Renaştere.