N-avem nimic
Avem destule, mai puţin răbdare,
Avem un cer, dar vrem până la soare.
Avem un vis, dar vrem pe căi uşoare,
N-avem nimic şi nu vrem ajutoare.
poezii despre timp
Contestare la efemeritate
De-atâta foc şi neputinţă
Trimit un vers până la cer,
Şi cum e, Doamne, cu putinţă
S-accept cuvântul efemer?
De ce ne risipim
Aceasta-i trista risipire
Şi sângeroasa condamnare:
Nu poate clipa să respire
În cursa fără staţionare.
Suveniruri
Ce mai faci, copilărie,
Ce mai faci, adolescenţă?
Nu am altă terapie
Şi vă cer corespondenţă.
Cum să trăieşti
Să nu trăieşti cu temeri, să nu devii ostil,
Să strângi la piept speranţa, să râzi ca un copil.
Să nu renunţi la luptă de vrei să biruieşti,
Să strângi la piept iubirea căci doar atunci trăieşti.
Cum să definesc iubirea
Iubirea construiește universul,
Pe umeri poartă taina nemuririi,
În ochii ei renaşte numai versul
Şi arde sacrul foc al fericirii.
Vremelnicie
Noi scriem veșnicia prin iubire
Când plânge clipa vieții la hotar
Și timpul nemilos își cere prețul,
Dar să iubești nu este în zadar.
Catrene despre timp şi viaţă
Să prinzi în palme-o clipă de iubire
Și să devii prin ea nemuritor
Înseamnă să trăiești vremelnicia,
Dar nu mai ești un simplu trecător.
1 2