Suveniruri

Ce mai faci, copilărie,
Ce mai faci, adolescenţă?
Nu am altă terapie
Şi vă cer corespondenţă.

Urc în trenul amintirii,
Plec într-o călătorie,
Până în adâncul firii
Simt fiori de nostalgie.

N-am bagaje, n-am bilete,
Nu ştiu când voi reveni,
Printre doruri şi regrete
Vreau un timp a locui.

Să văd casa bâtrânească,
Unde merii dau în floare
Şi bunicul să-mi citească
Din a cerului scrisoare.

E o sfântă armonie,
Nicăieri nu-i ca aici,
Mă închin cu veşnicie
Unui dor numit bunici.

Văd nespusă bucurie,
Ochii dragostei sunt sfinţi,
Mă închin cu veşnicie
Unui cer numit părinţi.

Retrăiesc adolescenţa,
Fără griji şi fără teamă,
S-a strigat din nou prezenţa
Şi o lacrimă mă cheamă.

Dar mai am o datorie
Şi vă rog să o cinstiţi:
Mă închin cu poezie
Unor dascăli preaiubiţi.

Amintirea-i anotimpul
Unei regăsiri cu tine,
Nostalgia este timpul
Care suvenir devine.

Clipa tristă ori frumoasă
Neuitări îţi dăruieşte,
Fără amintiri n-ai casă
Şi nici timpul nu-ţi zâmbeşte.

Amintire, amintire,
Nu mai vreau o altă haină,
Clipa mea de regăsire,
Clipa mea de dor şi taină.

Amintire, amintire,
Sfânta mea călătorie
Doar cu doruri şi iubire,
Frumuseţi şi nostalgie.

Ce mai faci, copilărie,
Ce mai faci, adolescenţă?
Nu am altă terapie
Şi vă las o reverenţă.

Dacă v-a plăcut această poezie mai puteţi citi Amintirile şi locul lor în suflet.