Târg de nenoroc
Toate-s de vânzare, lichidări de stoc,
Târgul cel mai ieftin, târg de nenoroc.
Ţara mea se vinde într-un trist talcioc,
Târguim lumina celui mai sfânt loc.
expresii artistice
Predestinat
Un dor adânc în piept mă doare,
Nicio salvare nu găsesc
Şi am să cad de pe picioare
Cu focul meu neomenesc.
Identitate
Mă-ntorc la tine, poezie,
Şi simt că m-am întors acasă,
Doar cerul poate să descrie
Ce lacrimă mi-a fost aleasă.
Suveniruri
Ce mai faci, copilărie,
Ce mai faci, adolescenţă?
Nu am altă terapie
Şi vă cer corespondenţă.
Taina luminii
Eu din Lumină îmi fac casă
Şi-n mine Plânge Dumnezeu,
Nu ştiu o taină mai frumoasă,
În versul ei renasc şi eu.
Dor de taină
De la ceruri la pământ
Tu eşti dorul cel mai sfânt
Şi de la pământ la cer
Eşti cel mai adânc mister.
Umblă dorul
Umblă dorul meu prin lume,
Fără casă, fără nume,
Numai după leacuri umblă,
Fără haină, fără umbră.
Cum să trăieşti
Să nu trăieşti cu temeri, să nu devii ostil,
Să strângi la piept speranţa, să râzi ca un copil.
Să nu renunţi la luptă de vrei să biruieşti,
Să strângi la piept iubirea căci doar atunci trăieşti.
Dragostea, singurul leac
Când vine vorba de dragoste mă gândesc la două verbe puternice: a fi şi a avea. Pentru verbul a fi cred că afirmaţia lui Marin Preda din romanul Cel mai iubit dintre pământeni este emblematică: Dacă dragoste nu e, nimic nu e. Însă, Epistola Întâi către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel prezintă memorabil într-o frază puterea dragostei cu ajutorul ambelor verbe: Dacă dragoste nu am, nimic nu sunt.