Condamnarea la dor
Nimic pe lume nu-i întâmplător,
Noi suntem cea mai rară întâmplare,
Ce ni se-ntâmplă se numeşte dor,
Ce ni se-ntâmplă n-are vindecare.
versuri iubire
Fără vârstă
Viaţă, care nu ai nicio vârstă,
Spune-i clipei care n-are timp
Să oprească ceasul ce-o derută,
Verbul a trăi e-n contratimp.
Boala dorului
Voiam să ştii că dorul nu mai poate,
Voiam să-ţi spun că dorului i-e rău,
L-am internat în clinicile toate,
Dar vrea ca tratament zâmbetul tău.
Tot ce ne-a rămas
Chiar lacrima de lacrimi e sătulă
Şi intră cu tot omul în impas
Cu toată ştiinţa care nu-i destulă,
Nădejdea este tot ce ne-a rămas.
Să fiţi iubire
Voi, oameni buni, să fiţi mereu iubire,
Singurătatea piere când iubeşti,
Să căutaţi un zâmbet, o trăire
Căci nu contează cât, ci cum trăieşti.
Din când în când
Din când în când se-aude o vioară
Şi-n vocea ei se duce-o primăvară,
Din când în când mai vine câte-o veste,
Dar se încheie iarăşi o poveste.
N-avem nimic
Avem destule, mai puţin răbdare,
Avem un cer, dar vrem până la soare.
Avem un vis, dar vrem pe căi uşoare,
N-avem nimic şi nu vrem ajutoare.
Atât de dor
Atât de dor îmi e de tine
Că nu mai ştiu unde mă-ndrept
Şi-n ciudă primăvara vine
Să-mi smulgă inima din piept.
Crez în alb şi negru
Cred într-o iubire fără moarte,
Cred în rostul vieţii pe pământ
Şi mai cred că trupul o să poarte
Alb şi negru ca pe un veşmânt.