Boala dorului

Voiam să ştii că dorul nu mai poate,
Voiam să-ţi spun că dorului i-e rău,
L-am internat în clinicile toate,
Dar vrea ca tratament zâmbetul tău.

Voiam să ştii că dorul se revoltă,
Voiam să-ţi spun că-n mine e-un război
Şi pledoaria încă se dezvoltă
Şi tribunale luptă pentru noi.

Voiam să ştii că dorul e o boală,
Voiam să-ţi spun că dorului i-e greu
Şi s-a închis în camera cea goală
Şi arde permanent în focul meu.

Voiam să ştii că dorul se răzbună,
Voiam să-ţi spun că dorul m-a lovit,
A auzit cuvântul împreună
Şi-a înţeles de ce s-a-mbolnăvit.

Voiam să ştii că dorul nu mă iartă,
Voiam să-ţi spun că încă îl implor
Să înceteze să ne mai despartă
Că-n vene toate clipele mă dor.

Voiam să ştii că dorul nu mai poate,
Voiam să-ţi spun că dorului i-e rău,
L-am internat în clinicile toate,
Dar mai trăieşte doar de dorul tău.

Dacă v-a plăcut această poezie mai puteţi citi Singurul păcat.