Condamnarea la dor
Nimic pe lume nu-i întâmplător,
Noi suntem cea mai rară întâmplare,
Ce ni se-ntâmplă se numeşte dor,
Ce ni se-ntâmplă n-are vindecare.
strofe de dor
Boala dorului
Voiam să ştii că dorul nu mai poate,
Voiam să-ţi spun că dorului i-e rău,
L-am internat în clinicile toate,
Dar vrea ca tratament zâmbetul tău.
Din când în când
Din când în când se-aude o vioară
Şi-n vocea ei se duce-o primăvară,
Din când în când mai vine câte-o veste,
Dar se încheie iarăşi o poveste.
Întoarcerea
Eu vreau să fug din iarnă şi din mine,
Nu mai privesc o clipă înapoi,
Precum un tren în agonii pe şine
Să mă întorc la viaţă şi la noi.
Dor de bunici
Nu există dor şi rană
Şi-o asemenea icoană
Cum e chipul celor care
Au sfinţit o neuitare.
Singurul păcat
Eu cred că fără tine nu se poate,
Mai cred că fără tine n-am să pot
Şi vreau să ştii, acum, întâi de toate
Că tu vei fi oricând şi peste tot.
Scrisoare de dor
Probabil te-am pierdut şi e târziu,
Probabil m-ai pierdut şi nu e cale,
Dar vreau într-o ninsoare să-ţi mai scriu
Şi-apoi să cad de dorul vocii tale.
Câte ninsori
Câte ninsori să cadă între noi
Şi câte doruri să ne mai zdrobească
Să dăm această iarnă înapoi
La ceasul când a vrut să ne unească?
Un dor nemărginit
Un dor nemărginit e într-o stea
Cum cerul ar cuprinde-ntreaga mare
Şi doar un vers din lume ar putea
Să te descrie într-o neuitare.
Arta de-a fi toamnă
Aştept o toamnă care mă previne
Că va fi arta dorului de tine,
Dar ştiu că dorul veşnic mă condamnă
Şi nu pot fără arta de-a fi toamnă.