Să vină toamna
Să vină toamna ca o poezie,
Ca un apel de dragoste și dor,
Să fredoneze-n noi o nostalgie
Și timpul să devină un actor.
scrisori literare
Fără lumină
Trăim în vremuri fără de lumină
Şi omul e la fel de primitiv,
Acum tehnologiei i se-nchină,
Dar este cel mai sumbru regresiv.
Sfârşit de toamnă
Se pregăteşte toamna de plecare,
Această artă e a tuturor,
Un colţ de cer rămâne-n fiecare
Dintr-un amurg de taină şi de dor.
Dreptul la viaţă
Cât mai vorbim de drepturi şi de viaţă,
Cât mai vorbim de omul din mulţime?
Tot ce-i frumos se simte, nu se-nvaţă,
Iar a trăi înseamnă profunzime.
Pentru cei dragi
Pentru cei dragi avem o datorie:
Cu dragoste oricând a îi păzi,
Să le fim umbră, să le fim tărie,
Şi noaptea pentru ei s-o facem zi.
Definiţia dorului
Aş vrea să definesc cuvântul dor,
Dar ce cuvânt putea-va să exprime
Această taină, simplu şi uşor,
Când ea e cea mai mare profunzime?
Devirusare
În oameni e un virus mai parşiv,
Acesta lăcomie se numeşte
Şi nu există altul mai nociv,
Sub talpa lui pământul se striveşte.
Ce vremuri
Ce vremuri, ce tristeţe e în toate,
Şi primăvara ne-a dezmoştenit
Şi am ajuns să bem singurătate
Dintr-un pahar adânc şi urgisit.