Răbdare
Răbdarea-i o virtute de valoare
Ce definește omul când i-e greu,
O reușită e înălțătoare,
Acolo s-a oprit și Dumnezeu.
poezii triste
Să vină toamna
Să vină toamna ca o poezie,
Ca un apel de dragoste și dor,
Să fredoneze-n noi o nostalgie
Și timpul să devină un actor.
Fără lumină
Trăim în vremuri fără de lumină
Şi omul e la fel de primitiv,
Acum tehnologiei i se-nchină,
Dar este cel mai sumbru regresiv.
Sfârşit de toamnă
Se pregăteşte toamna de plecare,
Această artă e a tuturor,
Un colţ de cer rămâne-n fiecare
Dintr-un amurg de taină şi de dor.
Dreptul la viaţă
Cât mai vorbim de drepturi şi de viaţă,
Cât mai vorbim de omul din mulţime?
Tot ce-i frumos se simte, nu se-nvaţă,
Iar a trăi înseamnă profunzime.
Ploi de dor
În ochii primăverii sunt numai ploi de dor
Şi omul redevine un simplu spectator.
Amurgul strigă vara în mod impunător,
Dar ea rămâne taina din focul tuturor.
Definiţia dorului
Aş vrea să definesc cuvântul dor,
Dar ce cuvânt putea-va să exprime
Această taină, simplu şi uşor,
Când ea e cea mai mare profunzime?
Devirusare
În oameni e un virus mai parşiv,
Acesta lăcomie se numeşte
Şi nu există altul mai nociv,
Sub talpa lui pământul se striveşte.
Ce vremuri
Ce vremuri, ce tristeţe e în toate,
Şi primăvara ne-a dezmoştenit
Şi am ajuns să bem singurătate
Dintr-un pahar adânc şi urgisit.