Scrisoare de dor
Probabil te-am pierdut şi e târziu,
Probabil m-ai pierdut şi nu e cale,
Dar vreau într-o ninsoare să-ţi mai scriu
Şi-apoi să cad de dorul vocii tale.
poezii romantice
Câte ninsori
Câte ninsori să cadă între noi
Şi câte doruri să ne mai zdrobească
Să dăm această iarnă înapoi
La ceasul când a vrut să ne unească?
Încă o iarnă
Încă o iarnă vine să recite
Acelaşi alb poem de neuitări
Şi, hai, să fim ninsori nestăpânite
Şi, hai, să fim eterne condamnări.
Fără motive
Şi nu avem nevoie de motive,
Distanţa dintre noi a consimţit
Că suntem două legi imperative
Şi dorul nostru e îndreptăţit.
Pentru tine, pentru noi
Şi voi chema ninsoarea pentru tine
Să scrie cerul tot ce nu ţi-am spus,
Şi voi pleca în iarna care vine
Să mă întorc în albul nesupus.
O toamnă de ajuns
Şi dacă toată toamna s-a pornit
Să aibă-n ochii noştri un sfârşit
De ce nu e de-ajuns ce ne-a făcut
Şi se întoarce iar la început?
Despre tine, despre noi
În tot ce port e vorba despre tine,
În tot ce văd e vorba despre noi
Şi însăşi arta cifrelor susţine
Că unu e-n fiinţă pentru doi.
Distanţa dintre noi
Distanţa dintre noi e un chirurg
A cărui milă nici nu mai există
Şi sub incizii grele se parcurg
Aceste depărtări ce mai rezistă.
Arta de-a fi toamnă
Aştept o toamnă care mă previne
Că va fi arta dorului de tine,
Dar ştiu că dorul veşnic mă condamnă
Şi nu pot fără arta de-a fi toamnă.
Anotimpurile iubirii
Vreau să renaştem ca o primăvară,
Aşa cum niciodată n-a mai fost,
Aşa cum ne-am privit întâia oară,
Aşa cum cerul a găsit un rost.