Anotimpurile iubirii

Vreau să renaştem ca o primăvară,
Aşa cum niciodată n-a mai fost,
Aşa cum ne-am privit întâia oară,
Aşa cum cerul a găsit un rost.

Mai vreau să fie vara o poveste,
Aşa cum niciodată nu s-a scris,
Aşa cum cerul mării îi dă veste,
Aşa cum veşnicia ne-a descris.

Şi vreau să vină toamna ca o artă,
Aşa cum niciodată n-a venit,
Aşa cum poezia vrea să-mpartă
O rară frumuseţe-n infinit.

Dar iarna mă priveşte şi îmi spune
Că primăvara mea s-a-nveşnicit,
Aşa cum poate doar o rugăciune,
Cum numai ochii tăi m-au regăsit.

Dacă v-a plăcut această poezie mai puteţi citi Aşa cum n-a mai fost.