Renaştere
E viaţa neajunsul cel mai mare,
Uităm ades ce-nseamnă a trăi
Şi ne sfârşim în trista zbuciumare
Sperând că vom renaşte într-o zi.
poezii despre viaţă
Pe unde trece
Pe unde trece bucuria
Rămâne locul luminos
Şi-n om e scrisă datoria
De a trăi pentru frumos.
Artă şi cer
Avem nevoie şi de artă,
Avem nevoie şi de cer,
Căci doar lumina lor ne poartă
Să evadăm din efemer.
Contestare la efemeritate
De-atâta foc şi neputinţă
Trimit un vers până la cer,
Şi cum e, Doamne, cu putinţă
S-accept cuvântul efemer?
De ce ne risipim
Aceasta-i trista risipire
Şi sângeroasa condamnare:
Nu poate clipa să respire
În cursa fără staţionare.
Cum să trăieşti
Să nu trăieşti cu temeri, să nu devii ostil,
Să strângi la piept speranţa, să râzi ca un copil.
Să nu renunţi la luptă de vrei să biruieşti,
Să strângi la piept iubirea căci doar atunci trăieşti.
Medicamente
S-a instalat o boală gravă
Ce sufletul ne-a schilodit
Şi-a ros în noi ca o otravă,
Dar nu e vreme de bolit.
Nelegiuiri
Pe legea mea că nu mai e dreptate
Şi-acest pământ cerşeşte demnitate,
Când se desparte umbra de fiinţă
Aşteaptă de la ceruri o sentinţă.
