Vinovăţie
Amurgul e de vină sau poate-i vina mea,
Trec amintiri în lacrimi şi nu vor dispărea,
Iar cerul se rescrie, ca un poem sublim,
Şi toamnă se numeşte ceea ce noi trăim.
poezii de dragoste
Dor tomnatic
S-au întâlnit părerile de rău
În toamna neuitării care eşti
Şi-abia acum, când mor de dorul tău,
Am înţeles ce-nseamnă să trăieşti.
Scrisoare de mulţumire
Ce greu e să-mi găsesc, acum, cuvinte,
Tocmai la tine toate s-au pierdut,
Dar ce cuvânt putea să te prezinte
Când tu eşti nesfârşitul început?
Condamnarea la dor
Nimic pe lume nu-i întâmplător,
Noi suntem cea mai rară întâmplare,
Ce ni se-ntâmplă se numeşte dor,
Ce ni se-ntâmplă n-are vindecare.
Boala dorului
Voiam să ştii că dorul nu mai poate,
Voiam să-ţi spun că dorului i-e rău,
L-am internat în clinicile toate,
Dar vrea ca tratament zâmbetul tău.
Din când în când
Din când în când se-aude o vioară
Şi-n vocea ei se duce-o primăvară,
Din când în când mai vine câte-o veste,
Dar se încheie iarăşi o poveste.
Întoarcerea
Eu vreau să fug din iarnă şi din mine,
Nu mai privesc o clipă înapoi,
Precum un tren în agonii pe şine
Să mă întorc la viaţă şi la noi.
Atât de dor
Atât de dor îmi e de tine
Că nu mai ştiu unde mă-ndrept
Şi-n ciudă primăvara vine
Să-mi smulgă inima din piept.
Lumea la doi
Noi doi şi-n rest e doar o lume,
Noi doi şi lumea ne-aparţine,
Ca-ntr-un poem să se rezume
Un univers numai la tine.