Amintire şi rană
M-ai îmbrăcat în dor şi neputinţă,
M-ai dezgolit de ierni şi primăveri;
Tu eşti o rană în a mea fiinţă
Şi-această rană sângeră de ieri.
versuri triste de iubire
Orgoliu frânt
Nu mai este loc de vreun capriciu,
Locuiesc între păreri de rău
Şi-nţeleg că singurul meu viciu
Este să respir numele tău.
Fărădelege
De frigul tău nu vreau a mă mai teme,
Tu m-ai rănit cu legile supreme
Şi dacă poţi, acum, mai dă o lege
Tăcerea dintre noi să se dezlege.
Teama de iarnă
Ţi-e teamă să te-apropii, să mă vezi,
Să simţi cum iarna tremură în dor,
Ţi-e teamă de eternele zăpezi,
Dar porţi în ochi numai lumina lor.
Cine suntem
Mai ştii tu cine sunt şi cine eşti?
Un cer de dor în tainele lumeşti,
Regretele au amorţit în ploi,
Nici vara nu mai vine pentru noi.
1 2