O amintire-n negură răzbate,
Iar noaptea între taine mai sclipeşte.
E ora când iubim dumnezeieşte,
Sub geana ta o lacrimă se zbate.
Iubirea e un vals care pluteşte,
În depărtări albastre tot străbate
Şi-n drumul ei a scris eternitate,
Inimii noastre cerul îi vorbeşte.
Mai ştii tu cine sunt şi cine eşti?
Un cer de dor în tainele lumeşti,
Regretele au amorţit în ploi,
Nici vara nu mai vine pentru noi.
Mi-e dor de ochii tăi şi de ninsoare.
Mi-e dor de cerul unei nopţi de vară,
De zorii care cântă la vioară,
De răsăritul dezmierdat de mare.
Mi-e dor de-o ploaie de lumini pe seară,
De toamna care freamătă cu-ardoare,
De valuri care tremură sub soare,
Mi-e dor de clipe dragi, de-odinioară.
