Infinit
Stele cad în marea vremii
Strălucind prin infinit,
Lacrimi scriu fără de temeri
Versuri vii în asfinţit.
Versuri
Pe unde trece
Pe unde trece bucuria
Rămâne locul luminos
Şi-n om e scrisă datoria
De a trăi pentru frumos.
Plouă în suflet
Un nor s-a risipit în zare,
Amurgul scrie în scântei,
O lacrimă acum dispare
Lăsând un cer în ochii mei.
Artă şi cer
Avem nevoie şi de artă,
Avem nevoie şi de cer,
Căci doar lumina lor ne poartă
Să evadăm din efemer.
Totul sau nimic
O biata inimă mai bate,
De restul lumii mă dezic,
Sunt multe pierderi vinovate,
Dar fără tine n-am nimic.
Târg de nenoroc
Toate-s de vânzare, lichidări de stoc,
Târgul cel mai ieftin, târg de nenoroc.
Ţara mea se vinde într-un trist talcioc,
Târguim lumina celui mai sfânt loc.
Contestare la efemeritate
De-atâta foc şi neputinţă
Trimit un vers până la cer,
Şi cum e, Doamne, cu putinţă
S-accept cuvântul efemer?
De ce ne risipim
Aceasta-i trista risipire
Şi sângeroasa condamnare:
Nu poate clipa să respire
În cursa fără staţionare.
Predestinat
Un dor adânc în piept mă doare,
Nicio salvare nu găsesc
Şi am să cad de pe picioare
Cu focul meu neomenesc.