Să fiţi iubire
Voi, oameni buni, să fiţi mereu iubire,
Singurătatea piere când iubeşti,
Să căutaţi un zâmbet, o trăire
Căci nu contează cât, ci cum trăieşti.
strofe frumoase
Nedreptate
E drept că viaţa asta e nedreaptă
Şi uneori ne-njunghie în piept,
Dar nu e vreo răsplată după faptă,
Copii bolnavi în lume este drept?
Avertizare meteo
Se-anunţă vreme instabilă
Cu cer noros şi multe ploi
Şi o furtună fără milă
Care se-ndreaptă înspre noi.
Din când în când
Din când în când se-aude o vioară
Şi-n vocea ei se duce-o primăvară,
Din când în când mai vine câte-o veste,
Dar se încheie iarăşi o poveste.
Blestem singurătăţii
Singurătate, stare veninoasă,
Să ne urăşti e tot ce aş mai vrea,
Să fugi din orice suflet, să n-ai casă,
Ţi-aş lua un loc de veci dac-aş putea.
N-avem nimic
Avem destule, mai puţin răbdare,
Avem un cer, dar vrem până la soare.
Avem un vis, dar vrem pe căi uşoare,
N-avem nimic şi nu vrem ajutoare.
Lumea la doi
Noi doi şi-n rest e doar o lume,
Noi doi şi lumea ne-aparţine,
Ca-ntr-un poem să se rezume
Un univers numai la tine.
Crez în alb şi negru
Cred într-o iubire fără moarte,
Cred în rostul vieţii pe pământ
Şi mai cred că trupul o să poarte
Alb şi negru ca pe un veşmânt.
Adeverinţă de iarnă
Într-adevăr, nimic nu mai e bine
Din noaptea-n care ziua a fugit,
Doar iarna între noi mai intervine
Şi-n ochii tăi ea s-a adeverit.