Inimă şi dor
Atâtea inimi ce suspină,
Atâtea doruri fără vină,
Atâtea glasuri de vioară,
Atâtea lacrimi ce coboară.
poezii de dragoste
Orgoliu frânt
Nu mai este loc de vreun capriciu,
Locuiesc între păreri de rău
Şi-nţeleg că singurul meu viciu
Este să respir numele tău.
De dorul tău
Nu toate dorurile dor,
Nu toate poartă câte-o rană,
Există doruri care vor
Să se aşeze-ntr-o icoană.
Sonet melancolic
A fost de-ajuns iubirii să-i dau arme
Să lupte-n timp și spațiu. Fără margini
Povestea ta rescrisă-n sfinte pagini
Sub streașina tăcerii veșnic doarme.
Cum poate fi eternul de ajuns
Aşa va fi mereu iubirea noastră,
Aşa va scrie ea un dor nespus,
Mă vei privi cu-o lacrimă albastră,
Te voi privi cu cerul la apus.
Eu pot să fac din noapte strălucire
Eu pot să fac din noapte strălucire,
Tu poţi s-aduci lumina în cuvânt,
Eu pot să fac din toamnă nemurire,
Tu poţi s-aduci eternul pe pământ.
Când vor iubirile
Când vor iubirile să plângă
Eu mă predau durerii lor,
Doar cerul poate să răsfrângă
Lumini în ochii tuturor.
Aşa cum n-a mai fost
Eu duc cu mine patimi si lumină,
Te port în sinea mea de veşnicii
Aşa cum porţi durerea fără vină,
Aşa cum nu e noapte fără zi.
Catrene despre timp şi viaţă
Să prinzi în palme-o clipă de iubire
Și să devii prin ea nemuritor
Înseamnă să trăiești vremelnicia,
Dar nu mai ești un simplu trecător.