Patimi şi lacrimi
Noi suntem orbii care au ajuns
Cu voia lor în temniţa cea sumbră
Când un pumnal de patimi ne-a străpuns,
Noi suntem însăşi noaptea care umblă.
Poezii 57 comentarii artă, blog literar, cele mai frumoase poezii, creaţii literare, cultură, intelepciune, iubire divină, iubire Dumnezeu, lectură, literatură, mesaje aforistice, mesaje credinţă, mesaje de suflet, mesaje divinitate, mesaje întelepte, mesaje religioase, păcatele omului, poezii credinţă, poezii de Alexandra Mihalache, poezii de Paşti, poezii de suferinţă, poezii de suflet, poezii Divinitate, poezii înţelepte, poezii păcate, poezii patimi, poezii profunde, poezii Săptămâna Mare, poezii triste, strofe credinţă, strofe de Paşte, strofe profunde, strofe triste, versuri credinţă, versuri de Alexandra Mihalache, versuri de Paşte, versuri de suflet, versuri păcate, versuri profunde, versuri triste
Noi suntem orbii care au ajuns
Cu voia lor în temniţa cea sumbră
Când un pumnal de patimi ne-a străpuns,
Noi suntem însăşi noaptea care umblă.
Poezii 174 comentarii artă şi cultură, blog literar, cele mai frumoase poezii, creaţii literare, credinţă, divinitate, expresii de credinţă, expresii de iertare, expresii profunde, mesaje de iertare, mesaje pentru divinitate, mesaje poetice, mesaje religioase, poezii de credinţă, poezii de iertare, poezii melancolice, poezii pentru Divinitate, poezii profunde, poezii religioase, poezii rugaciune, poezii triste, rugăciuni, rugăciuni poetice, scrisori de iertare pentru Dumnezeu, scrisori poetice, versuri de credinţă, versuri de iertare, versuri rugaciuni, versuri triste
Ne iartă, Doamne, crunta nepăsare
Care-a sfidat iubiri şi cer şi mare,
Abia acum, în frig şi umilinţă,
Pământul cere dreptul la căinţă.
Şi nu costa nimic o bucurie,
Dar am trădat această datorie,
Iubirea pentru semeni şi natură
A devenit o jalnică tortură.
Poezii 1 comentariu credinţă, mesaje ortodoxe, mesaje religioase, poezii de credinţă, poezii despre Dumnezeu, poezii melancolice, poezii religioase, poezii triste despre viaţă, versuri cu credinţă, versuri profunde
A coborât din cer lumina
Şi-acum îşi cere adăpost,
În suflete se-ascunde vina,
Doar clipa tace fără rost.
Umbla lumina să se-mbrace
În haina sfântă din cuvânt,
Dar sufletele sunt sărace
Şi nu mai ştiu ce-nseamnă sfânt.