Alexandra Mihalache
casa de modă literară
  • Acasă
  • Despre mine
  • Cărți publicate
  • Versuri
    • Poezii
    • Recitări
    • Rime pentru piticime
  • Cugetări
  • Articole
    • Evenimente
    • Eseuri
    • Umor
    • Diverse
  • Apariții TV
  • Politica de confidențialitate
MIHALACHE_DREPTUL LA POEZIE (1)

Dreptul la poezie

Alexandra Mihalache

16 februarie 2023

Simbolistica pentagramei lirice a Alexandrei Mihalache

sau

Viață – Iubire – Poezie – Libertate – Nemurire

Din timpuri imemoriale, omul și-a ancorat cunoașterea ori conștiința în elemente legate de natural, de spiritual, creînd de-a lungul timpului simboluri surprinzătoare, care capătă interpretări ori nuanțe diferite în variile culturi ale lumii. Cele 5 simțuri (văz, auz, miros, gust, tactil), cele 5 elemente originare (pământ, apă, aer, foc, spirit) sunt de fapt cele 5 colțuri ale stelei cu 5 colțuri, un simbol antic, mitic, care a unit materialul cu imaterialul, cerul cu pământul, binele și răul, într-o armonie perfectă. Folosită de magi, cruciați, papi și împărați, ca simbol al puterii și supremației, adaptată vremurilor moderne ca simbol de spiritualitate și nemurire, pentagrama rămâne un simbol al prefacerii și devenirii, al împletirii dintre yin și yang, o axă a derulării vieții de la naștere și până la neantizare. Indiferent de semnificațiile negative care i s-au dat, pentagrama rămâne un simbol pozitiv, benefic din punct de vedere energetic, protector, cu puterea de a izola precum un cerc, conferind puterea unui număr de aur.

Să fie motivul pentru care poeta Alexandra MIHALACHE își conturează cea mai recentă apariție editorială, intitulată DREPTUL LA POEZIE, pe cele cinci linii care îi definesc de fapt pentagrama lirică: VIAȚĂ – IUBIRE – POEZIE – LIBERTATE – NEMURIRE? Să fie acest nou volum de poezie o nevoie, dictată de un drept, pe care poeta și-l reclamă cu insistență? DREPTUL LA…, așa cum își denumește cele cinci părți ale cărții.

În prima parte – DREPTUL LA VIAȚĂ – poeta face o incursiune analitică asupra stării de fapt a realității în care trăim, reclamând lipsa de respect și de solicitudine, lipsa acută de omenie și dezinteresul total al celor îndrituiți să aducă pace, armonie, bunăstare poporului care i-a învestit cu încredere (Aș da orice). Valorile pe care poeta își înalță eforturile creatoare sunt apoteotic formulate aici:

„Avem nevoie de iubire –

Sublima artă de-a trăi

Și doar a cerului privire

Ne poate veșnic ocroti.” (Artă și cer)

Sentimentele de dezamăgire sunt din ce în ce mai profunde, ele incluzând ca elemente ale revoltei mai mult decât justificată, starea acută de degradare a individului, a țării, starea planetei/ umanității, în versuri cu adevărat tulburătoare:

„Nu trec salvări, ci doar indiferență,

Umanitatea trage ca să moară,

Acesta e apelul de urgență:

Nu mai avem nici inimă, nici țară.” (Apelul de urgență)

Printre inacțiunile puterii care produc frustrare oricărui suflet muritor – lașitatea și indiferența decidenților – subtil, mimetic, cu profundă sensibilitate dar și curaj formulate, își face loc lumina credinței, ca unică salvare de la decadență a lumii, eul liric recunoscând că doar aproape de Dumnezeu, garanția perpetuării lumii zămislește certitudini. Momente sacre, precum Învierea, reaprind în sufletele muritorilor speranța de salvare, prin mijlocirea supremă a jertfei Mântuitorului Iisus, condiția majoră a împlinirii fiind evlavia, prin care omul nu se înalță pe sine la rang divin, ci se smerește și își acceptă cu seninătate, atât condiția sa umană, cât și nevoia de Dumnezeu:

„Suntem la fel, dar vrem ascensiune,

Ce e ușor ne pare mult prea greu,

Ce rost mai are azi o rugăciune

Când omul crede că e Dumnezeu?” (Altfel)

Poeta alternează trăirile încărcate cu dezamăgire, cu trăirile luminoase, în care speranța își face cuib, aprinzând lumina în întuneric, în versuri de o maturitate lirică de excepție.  Metafora este la ea acasă, lucind precum scânteia care mistuie totul. Titluri precum „Cărțile pe foc”, „Atâta timp”, „Averi”, „Bilanț”, „Bine și rău”, „Blestem singurătății”, în care teama de întuneric persistă, se contrapun versurilor din titluri precum „Cântecul vieții”, „Cer și Lumină”, „Clipele”, „Colind de Paști”, în care răul se disipează, speranța și bine par să triumfe. Însă, insidios, își face apariția din nou „Dezamăgire” care printre „Dezastre”, îngână „Dorințe de Crăciun” și își strigă „Dreptul la cer”. Proferând blesteme și „Excese”, omul rămâne „Fără cuvinte”, „Fără lumină”, „Fără simțuri”, „Fără valori”, „Fără vârstă”, conjugând verbul „a fi” la trecut, fără a-i acorda șansa unui viitor. În „Gramatica firii”, nici „Iertare divină”, „În toamna de aramă”, spre „Înserare”, nu ne poate salva de „Însingurare” prin „Jertfă”.

În poezia care dă titlul primei părți a volumului, poeta concluzionează simplu, însă cu forță și celeritate:

„Cât mai vorbim de ins și decădere,

Cât mai vorbim de ce nu mai există?

E un război absurd pentru putere,

E lupta cea mai josnică și tristă.

Cât mai vorbim de lacrimi și de boală,

Cât mai vorbim de legi și suferință?

Umanitatea e fundamentală,

Tot ce e sfânt se scaldă în credință.” (Dreptul la viață)

Iubirea sinceră, curată, conturează universul celei de-a doua părți – DREPTUL LA IUBIRE – în care nenorocirile și dezastrele lumii sunt lăsate deoparte, ascultate fiind doar bătăile inimilor îndrăgostiților, în care se cern adevăruri, se naște speranța de a iubi și de a fi iubit. În „Amurg și dor” există  „Anotimpul regăsirii”, „Anotimpurile iubirii” fiind un „Apel de dor” în care lacrimile devin certitudini ale unei iubiri cum alta n-a fost:

„Amurgul scrie-n cer poeme

Și doar de ochii tăi mi-e dor,

Dar știu că va veni o vreme

Când voi fi iar lumina lor.” (Amurg și dor)

sau

„Aștept o veste de la tine,

În ochii tăi aș vrea să pier,

Dar văd o lacrimă că vine

Și mi-a adus întregul cer” (Aștept o veste)

Poezia Alexandrei Mihalache are o arhitectură frumoasă, inteligentă, foarte bine construită. Cu erudiție și talent, se „împrumută” versului nostalgii simboliste (Bacoviană) ori notele suave ale unor acorduri muzicale de forță (Beethovian). Liedurile pe care poeta le închină iubirii sunt deseori „Cântec ceresc”, „Cântec de dor”, amintirile dragi sufletului transformându-și notele în  „Cântec pentru părinți”, „Dor de bunici”, „Dor de noi”, „Dor de taină”, ajungând până la „Dor suprem”.

De remarcat în prozodia Alexandrei Mihalache este faptul că substanța lirică nu este diluată în poeme de mare întindere, mesajul răzbătând clar de la prima la ultima strofă. Poeta gravitează în jurul unei idei, exprimată în fiecare poezie, pe care și-o asumă și o duce la capăt, cu măiestrie. Titlurile celei de-a doua părți devin luminoase: „Cer și poezie”, „Colind ceresc”, enunțând „Definiția dorului”, având ca ajutor trecerea imuabilă a nostalgiilor fiecărui anotimp, sedimentate în iarnă/maturitate, poeta concluzionând că:

„Și, deodată, ninge ca prin vis

Și cerul despre viață povestește

Și-n puritatea albului s-a scris

Că omu-i doar un dor ce nu sfârșește.”

DREPTUL LA POEZIE, din partea a III-a, este văzut ca fundamental pentru un artizan al cuvântului, acesta conferindu-i, evident, și dreptul la veșnicie. Poezia este cu adevărat un refugiu, în care eul liric se simte acasă, este potirul sacru al vieții din care doar cel care scrie bea cu nesaț, un sublim drept la vindecare printr-o celestă terapie cu lumină, un tărâm al bucuriei, dar și al tristeții, suspin și revoltă la nedreptate, așa cum este înscris:

„E ultima confesiune

Și mă retrag în veșnicie:

Un singur soare nu apune,

Iar el se cheamă poezie.” (Dreptul la poezie)

Titlurile celei de-a treia părți a volumului – nu la fel de amplă precum primele două părți – sunt la fel de surprinzătoare, printre ele regăsindu-se și dedicații pentru personalități ale literaturii tuturor timpurilor, care i-au marcat destinul și devenirea: „Întâlnire cu Eminescu” sau „Glossa veșniciei” (Marelui Mihai Eminescu), „Sonet ceresc” ori „Taina luminii” (Maestrului Traian Vasilcău).

Un alt drept fundamental al omului, inventariat în partea a IV-a a volumului, este DREPTUL LA LIBERTATE, „tradus” ca un melanj al dorurilor ce ridică spre înălțimi – omenie, viață, lumină, cer – ce nu pot fi puse în valoare atât timp cât umanul nu înseamnă și umanitate, iar libertatea nu va fi percepută ca o acerbă dorință de zbor, de evadare din propria condiție umană:

„Ni s-a făcut un dor de libertate,

De oameni, de lumină și de cer,

Dar câtă vreme nu-i umanitate

Și omul va rămâne prizonier.” (Libertate)

Unele dintre poeziile acestei a IV-a părți reiau retoricile primei părți, în sens strict argumentativ, concentrarea ideii făcându-se tot până la nivel de esență. Există vină pe care omul trebuie să și-o asume? Este, cu adevărat, omul, victima propriului său mod de a fi? Și-a pângărit omul trăirea-însăși cu gândurile și patimile sale lipsite de sens? Este umanitatea o casă de nebuni? Din păcate, simptomatologia lumii și a vremurilor este mult mai amplă, aproape imposibil de identificat un remediu, Speranța-însăși fiind prizoniera decadenței.

„Alo, Casa Speranței? Iar vă sun!

E vreo speranță, dați instrucțiuni?

Dar nimeni nu răspunde, la ce bun?

Căci s-a închis și Casa de nebuni.” (Casa de nebuni)

Soluția la dezamăgire este „Deșteptarea”, o „Devirusare” totală, un restart pe care poeta îl consideră mai mult decât necesar.

Și pentru ca pentragrama lirică a Alexandrei Mihalache să fie completă, poeta enunță DREPTUL LA NEMURIRE, ca pe o „Contestație la efemeritate”, pornind, evident, de la dreptul la înveșnicire al sufletului ca scânteie din Scânteia Divină. Dreptul la nemurire este, în ultimă instanță, dreptul la neuitare, în care încap cântece ale inimii, dedicate unor Oameni ce nu merită să fie abandonați în amintire. Apar astfel evocări pline de nostalgie ale unor suflete dragi: „Cântec pentru Teo”, „TeoDORa”  (În memoria Teodorei Mocanu), „Lumina veșniciei”, „Numai dor”, „Scrisoare cerească” (În memoria lui Ionuț Mocanu):

„Cuvintele-au căzut de-atâta rană

Și iarna se retrage într-un schit,

De ziua ta în cer și-ntr-o icoană

Tăcerea cu lumină s-a sfințit.” (Scrisoare pentru Ionuț)

Încheind periplul prin poezia prezentului volum, putem opina cu bucurie, că genul liric este bine reprezentat în tânăra generație, poeți precum Alexandra MIHALACHE având maturitatea și curajul de a denunța problemele lumii în care trăim și pe care, poate, mai avem timp să o salvăm. Poetul – prin logica firească a lucrurilor – este de fapt un salvator, prin revolta pe care o transformă în veritabile arme, cu care se pot încheia războaie și, de ce nu, curma suferința umană.

DREPTUL LA POEZIE trebuie să fie un drept legitim al tuturor, atât al celor care o creează, cât și al celor care o lecturează. Veți găsi în carte frământările unui suflet tânăr și visător, posesor al unui magnetism aparte, dar și iubirile și nostalgiile sale, care îi ridică devenirea spre un univers plin de lumină și culoare. Recomand „Dreptul la poezie”, ca pe un drept fundamental, care ar trebui înscris în carta drepturilor omului, pe lângă dreptul  la viață. O carte frumoasă, luminoasă, precum cele cinci colțuri ale deja recognoscibilei pentagrame lirice: Viață – Iubire – Poezie – Libertate – Nemurire.

AVE!

Gheorghe A. STROIA

Bacău, 10 al lui Brumărel 2022

Rataciri si regasiri - coperta volum

Rătăciri şi regăsiri

Alexandra Mihalache

23 mai 2019

Editura Armonii Culturale, Adjud, 2019

ISBN 978-606-746-512-9

Volumul Rătăciri şi regăsiri este o colecţie de eseuri scrise între anii 2017-2019. Structurat în două capitole, volumul prezintă sentimente, emoţii, gânduri şi stări prin care trece fiinţa umană. Primul capitol, intitulat Rătăciri, cuprinde 16 eseuri în care sunt fin analizate rătăcirile umane. Ignoranţa, singurătatea, orgoliul, teama şi invidia sunt câteva dintre temele abordate în acest capitol care urmăreşte o descriere profundă a stărilor care ne traversează. Cel de-al doilea capitol, intitulat Regăsiri, cuprinde 14 eseuri în care se descriu stări, valori şi sentimente frumoase prin care fiinţa umană se poate vindeca şi regăsi. Dragostea, simţul umorului, liniştea, iertarea şi libertarea sunt câteva dintre temele acestui capitol.

Coperta a fost realizată de artistul Aidan Andon. Un tablou alb-negru în ulei pe pânză care exprimă sugestiv conţinutul cărţii. De asemenea, în interior se regăsesc mai multe tablouri deosebite realizate de artist pentru a pune valoare temele eseurilor şi a le transforma în sentimente într-o manieră aleasă.

Prefaţa cărţii este semnată de scriitorii Mihai Batog-Bujeniţă şi Gheorghe Stroia care coordonează, de altfel, şi editura Armonii Culturale. Sincere mulţumiri pentru modul profund în care au expus conţinutul cărţii.

În interior se regăsesc şi fotografii alb-negru sugestive temelor alese şi sentimentelor descrise. Atunci când cuvântul se îmbină cu imaginea emoţia transmisă este mai puternică, iar gândurile expuse sunt mai bine conturate.

Intre expresie si adevar

Între expresie și adevăr

Alexandra Mihalache

1 decembrie 2016

Editura Universitară, Bucureşti, 2016
ISBN 978-606-28-0505-0

Volumul Între expresie şi adevăr reprezintă o colecţie de cugetări şi aforisme scrise între anii 2013 şi 2016. Acest volum este structurat în două capitole: Lumina expresiei şi Întunericul adevărului. Primul capitol expune cugetări şi aforisme despre lumina interioară a omului, cât şi cea a frumuseţilor universale, subliniind puterea iubirii ca lumină a omenirii, iar cel de-al doilea capitol prezintă partea mai întunecată a omului şi subliniază adevăruri mai triste şi mai dureroase.

Artiştii cu care am colaborat în realizarea acestui volum sunt: Aidan Andon – artist plastic a realizat tabloul de copertă al cărţii şi Constanţa Abălaşei-Donosă – artist plastic, grafician şi poetă a realizat grafica interioară a cărţii.

Prefaţa volumului Între expresii şi adevăr (Cugetări şi definiţii aforistice) a fost scrisă de trei personalităţi ale literaturii, de altfel mentorii mei, faţă de care am o deosebită consideraţie: Mihai Batog-Bujeniţă începe prefaţarea cărţii în stilul său inconfundabil, apoi umoristul Mihai Frunză aduce o notă de veselie şi armonie cu o prefaţă scurtă, dar plină de înţelepciune, urmând ca distinsa scriitoare Cezarina Adamescu să încheie prefaţarea cărţii în câteva pagini reuşind prin capacitatea sa fină de analiză să descrie acest volum şi să-l pună în evidenţă într-un mod special.

Mulţumesc în mod deosebit aforistului Valeriu Butulescu pentru toată susţinerea pe care mi-a acordat-o în realizarea acestui volum. O personalitate marcantă în domeniul aforisticii, dumnealui are o contribuţie însemnată în consolidarea mea în această ramură a literaturii pe care o consider destul de dificil de abordat.

Sincere mulţumiri colaboratorilor şi mentorilor mei care au contribuit la realizarea acestui volum. De asemenea, mulţumesc scriitorului Gheorghe Stroia pentru cronica scrisă despre acest volum, cronică inclusă de altfel în volumul de critică Vama Viselor, Editura Armonii Culturale, 2016. De asemenea, Constanţa Abălaşei-Donosă, care a realizat şi grafica interioară a cărţii, a scris şi o cronică despre acest volum care se regăseşte la Revista Confluenţe Literare. Şi, nu în cele din urmă, cronica distinsei Cezarina Adamescu despre acest volum se regăseşte în volumul Întâlniri de ieri și de mâine, critică eseistică, vol. 20, Editura InfoRapArt, Galaţi, 2016.

O mare parte din aforisme au fost traduse în limbile engleză, franceză, italiană, poloneză, spaniolă şi chiar arabă. Acestea au fost apreciate şi peste graniţe. Un grupaj de aforisme s-a bucurat de succes în Liban unde am fost premiată de Fundaţia Naji Naaman pentru creativitate în anul 2014, devenind astfel membru de onoare al acestei Fundaţii.

Între-cer-şi-pământ

Între cer şi pământ

Alexandra Mihalache

15 decembrie 2015

Între cer şi pământ, Editura Universitară, Bucureşti, 2015, ISBN 978-606-28-0320-9

Volumul Între cer şi pământ reprezintă o colecţie de poezii scrise în anul 2015. Acesta este structurat în 4 capitole: primul capitol cuprinde sonete, cel de-al doilea poezii în vers clasic, capitolul trei cuprinde rondeluri, iar cel din urmă capitol cuprinde poezii în vers alb.

Pentru coperta acestui volum am colaborat cu artistul plastic Aidan Andon. Un tablou alb-negru realizat în ulei pe pânză şi sugestiv pentru conţinutul cărţii mele, dar şi pentru titlu,  se regăseşte pe coperta superioară şi îi aparţine artistului.

Prefaţa volumului Între cer şi pământ este semnată de mentorul meu, Poetul Traian Vasilcău. Este vorba despre o scurtă prezentare sub forma unei pilde în care Poetul mă descrie în cuvinte pline de Lumină şi vorbeşte despre puterea şi măreţia Poeziei în acest univers.

Postafţa volumului este semnată de un alt mentor de-ai mei, anume poetul Ilarion Boca. Acesta a structurat în câteva pagini pline de înţelepciune şi analiză fină o frumoasă descriere a traiectoriei mele literare, reuşind să evidenţieze manierele în care îmi expun universul interior.

Sincere mulţumiri celor care au colaborat la realizarea acestui volum, atât artistului plastic Aidan Andon pentru tabloul de copertă, cât şi mentorilor mei care au scris cuvântul de început şi final.

De asemenea, mulţumesc poetului şi criticului literar Ioan Vasiu pentru cronica realizată despre acest volum, care se regăseşte la câteva reviste literare, cât şi distinsei scriitoare Cezarina Adamescu pentru cronica denumită Metafora iubirii nesfârşite care se regăseşte în volumul său ÎNTÂLNIRI ITINERANTE, critică eseistică, Editura InfoRapArt, Galaţi, 2016.

Copertă Anotimpurile sufletului

Anotimpurile sufletului

Alexandra Mihalache

1 decembrie 2014

Anotimpurile sufletului, Editura Universitară, Bucureşti, 2014

Volumul de poezii Anotimpurile sufletului este structurat în 4 capitole: Poemele inimii-poezii în vers clasic; Sonete-un capitol dedicat exclusiv sonetelor; Rondeluri-capitol dedicat exclusiv rondelurilor şi Evadare- capitol de poezii în vers alb.

Pentru coperta acestui volum am colaborat cu artistul Vasile Aionesei care a realizat în creion grafica de copertă, un desen simbolic pentru conţinutul şi titlul volumului.

Prefaţa este semnată de poetul Traian Chiricuţă care, în câteva pagini pline de înţelepciune şi analiză profundă, conturează universul meu interior şi maniera prin care el se expune în faţa cititorului. Poetul surprinde ipostazele prin care mă dezvălui, dar şi sentimentele care mă motivează să dau glas trăirilor interioare.

Postfaţa este semnată de scriitoarea şi poeta Georgeta Minodora Resteman. În stilul său cald, sensibil şi plin de lumină, poeta mă descrie în cuvinte emoţionante şi sincere, reuşind să reliefeze în cel mai curat mod lumea mea interioară.

Sincere mulţumiri celor care au contribuit la realizarea acestui volum. De asemenea, mulţumesc distinsei scriitoare Cezarina Adamescu pentru cronica scrisă despre acest volum şi intitulată Un vis de nemurire, cronică prezentă în volumul său ÎNTÂLNIRI ITINERANTE, critică eseistică, Editura InfoRapArt, Galaţi, 2016.

omulinoglinda

Omul în oglindă

Alexandra Mihalache

6 martie 2014

Omul în oglindă, Editura Universitară, Bucureşti, 2014

Volumul de versuri Omul în oglindă este volumul cu care am debutat în anul 2014. Lucrarea urmărește o analiză fină cu amprentă personală a defectelor și calităților umane, surprinse în paralel, cât și a stărilor sufletești și definitorii ale condiției umane.  Aceasta este, în ansamblu, o contemplare asupra vieții având ca nucleu omul, în jurul căruia se dezbate o amplă meditație, vizat fiind atât ca existență unică, cât și surprins ca piesă a societății, determinând anumite aspecte.

”Comportamentul este oglinda în care fiecare îşi reflectă imaginea”, afirma celebrul om de știință Johann Wolfgang Goethe. Acest motto stă la baza lucrării mele care pune în evidență lumea interioară a omului, o lume care poate apărea în ochii celorlalți în diferite forme. Nu toți vedem la fel pentru că nu toți gândim la fel .Uneori omul vede doar ceea ce vrea să vadă.

La realizarea acestui volum a contribuit şi artistul Vasile Aionesei care a realizat grafica de pe coperta superioară. Este vorba despre un desen simbolic, sugestiv atât pentru conţinutul cărţii, cât şi pentru titlu.

Mulţumiri pentru realizarea acestui volum atât Editurii Universitare, care m-a susţinut în debutul meu literar, cât şi artistului Vasile Aionesei pentru frumoasa copertă.

Abonare prin e-mail

Introdu adresa de e-mail pentru a te abona la acest blog și vei primi notificări când vor fi publicate articole noi.

Facebook

Facebook

Etichete

mesaje poeticeliteraturăblog literarcele mai frumoase poeziicreaţii literareculturăartăpoezii profundemesaje de sufletlecturămesaje frumoasepoezii de sufletscrisori poeticeexpresii poeticeexpresii artisticeexpresii literareexpresii frumoaseversuri de sufletpoezii deosebiteversuri tristepoezii de dormesaje de dragostepoezii tristepoezii melancoliceintelepciunepoezii sentimenteexpresii de dragostemeditaţie asupra vieţiiversuri frumoasemesaje literarestrofe frumoasescrisori de dragosteversuri de dorpoezii de dragostemesaje profunderime frumoasemesaje de dorversuri sentimentescrisori de dorscrisori literarecele mai frumoase poezii de dragostedeclaraţii de dragosteversuri profundeversuri deosebiteversuri de iubireversuri de dragostemesaje tristeversuri iubiremesaje înteleptemesaje sentimente

Comentarii recente

  • : Citesc cu mult nesaț toate versurile. Sunt atât de adevă…
  • : Cind tinem post orice crestin stie ca trebuie sa fim mai bu…
  • : Cind tinem post orice crestin stie ca trebuie sa fim mai bu…
  • : Cind tinem post orice crestin stie ca trebuie sa fim mai bu…
  • : Cind tinem post orice crestin stie ca trebuie sa fim mai bu…
  • : Cind tinem post orice crestin stie ca trebuie sa fim mai bu…
  • : Cind tinem post orice crestin stie ca trebuie sa fim mai bu…
  • : Cind tinem post orice crestin stie ca trebuie sa fim mai bu…
  • : Cind tinem post orice crestin stie ca trebuie sa fim mai bu…
  • : Cind tinem post orice crestin stie ca trebuie sa fim mai bu…

Arhive

  • martie 2023
  • septembrie 2022
  • iunie 2022
  • martie 2022
  • ianuarie 2022
  • decembrie 2021
  • noiembrie 2021
  • octombrie 2021
  • august 2021
  • iulie 2021
  • iunie 2021
  • mai 2021
  • aprilie 2021
  • martie 2021
  • februarie 2021
  • ianuarie 2021
  • decembrie 2020
  • noiembrie 2020
  • octombrie 2020
  • septembrie 2020
  • august 2020
  • iulie 2020
  • iunie 2020
  • mai 2020
  • aprilie 2020
  • martie 2020
  • februarie 2020
  • ianuarie 2020
  • decembrie 2019
  • noiembrie 2019
  • octombrie 2019
  • septembrie 2019
  • august 2019
  • iulie 2019
  • iunie 2019
  • mai 2019
  • aprilie 2019
  • martie 2019
  • februarie 2019
  • ianuarie 2019
  • decembrie 2018
  • noiembrie 2018
  • octombrie 2018
  • septembrie 2018
  • august 2018
  • iulie 2018
  • iunie 2018
  • mai 2018
  • aprilie 2018
  • martie 2018
  • februarie 2018
  • ianuarie 2018
  • decembrie 2017
  • noiembrie 2017
  • octombrie 2017
  • septembrie 2017
  • iulie 2017
  • mai 2017
  • aprilie 2017
  • ianuarie 2017
  • octombrie 2016
  • septembrie 2016
  • februarie 2016
  • ianuarie 2016
  • decembrie 2015
  • octombrie 2015
Back to Top
  • RSS - articole
  • RSS - comentarii
  • Contact
  • Politica de confidențialitate
© Alexandra Mihalache 2023
Powered by WordPress • Themify WordPress Themes

 

Încarc comentariile...