Să fiţi iubire
Voi, oameni buni, să fiţi mereu iubire,
Singurătatea piere când iubeşti,
Să căutaţi un zâmbet, o trăire
Căci nu contează cât, ci cum trăieşti.
Deşteptarea
Alo, alo, e vremea deşteptării,
Pământul stă pe culmile răbdării
Şi nu mai este timp de somnolenţă,
Pământul cheamă cerul de urgenţă!
Fără cuvinte
Când văd cum calcă unii pe morminte
Aş vrea să strig, dar nu mai am cuvinte.
Când văd cum totu-n jur se degradează
Aş vrea să fug, dar văzul îmi cedează.
Nedreptate
E drept că viaţa asta e nedreaptă
Şi uneori ne-njunghie în piept,
Dar nu e vreo răsplată după faptă,
Copii bolnavi în lume este drept?
Avertizare meteo
Se-anunţă vreme instabilă
Cu cer noros şi multe ploi
Şi o furtună fără milă
Care se-ndreaptă înspre noi.
Din când în când
Din când în când se-aude o vioară
Şi-n vocea ei se duce-o primăvară,
Din când în când mai vine câte-o veste,
Dar se încheie iarăşi o poveste.
Blestem singurătăţii
Singurătate, stare veninoasă,
Să ne urăşti e tot ce aş mai vrea,
Să fugi din orice suflet, să n-ai casă,
Ţi-aş lua un loc de veci dac-aş putea.
Întoarcerea
Eu vreau să fug din iarnă şi din mine,
Nu mai privesc o clipă înapoi,
Precum un tren în agonii pe şine
Să mă întorc la viaţă şi la noi.
N-avem nimic
Avem destule, mai puţin răbdare,
Avem un cer, dar vrem până la soare.
Avem un vis, dar vrem pe căi uşoare,
N-avem nimic şi nu vrem ajutoare.