Fără cuvinte

Când văd cum calcă unii pe morminte
Aş vrea să strig, dar nu mai am cuvinte.
Când văd cum totu-n jur se degradează
Aş vrea să fug, dar văzul îmi cedează.

Când văd părinţi plângând de disperare
Cuvintele se calcă în picioare.
Când văd copii în foamete şi teamă
Cuvintele cer dreptul la o mamă.

Când văd prostia care se făleşte
Aş vrea să tac, dar vorba mă loveşte.
Când văd trădări cum circulă oneste
Aş vrea să strig, dar glasul nu mai este.

Când văd amurguri pline de tristeţe
Cuvintele nu vor să se dezgheţe.
Când văd iubiri strivite fără milă
Cuvintelor de viaţă le e silă.

Când văd cum moare arta-n sărăcie
Aş vrea s-o înstăresc c-o veşnicie,
Când văd cultura care-i părăsită
Aş vrea să plâng, dar lacrima-i sfârşită.

Când văd că nu mai e moralitate
Cuvintele cerşesc umanitate,
Când văd că nu mai este nici valoare
O lume de cuvinte parcă moare.

Când văd cum totu-n jur se degradează
Aş vrea să fug, dar văzul îmi cedează.
Când văd cum calcă unii pe morminte
Cuvintele rămân fără cuvinte.

Dacă v-a plăcut această poezie mai puteţi citi Manifest.